Acuma câțiva anișori, s-a nimerit ca un domn poet și prozator să mă urască din cale-afară. Avea pentru mine o ură destul de dezlânată, în sensul că se ținea de mine ca scaiul și-mi căuta pricină din te miri ce. Odată, aflând că mai dau de-ale gurii animalelor și că mai intermediez adopții de câini, mâțe și hamsteri de pripas, s-a apucat să-mi facă și din asta un cusur, zicând că-s un nemernic, fiindcă aș putea hrăni și adopta copiii străzii, de exemplu, în locul patrupedelor.
Nevând ce face, i-am răspuns membrului Uniunii Scriitorilor din România că-s un om liber, într-o țară liberă, și că pot hrăni orice vietate doresc, chiar și un gândăcel de bucătărie, de pildă, pe care-l pot scoate și la plimbare în lesă, dacă inima îmi poftește. Apoi, ca să îi aplic lovitura de grație, l-am anunțat pe individ că, dacă într-o zi îi va crește prin minune blană și coadă, să-mi dea imediat de veste, pentru a-l scoate negreșit și pe el în lesă la plimbare.
Aici am sfeclit-o. Cu o înverșunare teribilă, purtătorul de condei s-a pornit să-și descarce asupra mea polemica sa cultivată pe târlă. Între altele, m-a anunțat printr-un text scris într-o gazetă că, dacă vreau să îl scot la plimbare, să fiu cu mare băgare de seamă și neapărat să iau cu mine un bax de frunze, fiindcă el își face nevoile foarte des și eu voi fi nevoit să îl șterg cam o dată la cinci minute, pentru a-i păstra toaleta îngrijită. Mi-a mai adăugat că preferă pentru asta frunzele proaspete, pe cât posibil de palmier sau în cel mai rău caz de brusture, întrucât el este poet și iubește foarte mult natura. Atâta l-a dus capul, iar eu mi-am dat seama cam târziu că n-am cu cine discuta. Apoi am uitat de el.
Nu e mult de când cineva mi-a dat vești despre polemist. Cică stă de-un timp foarte beteag la pat, atâta de beteag, încât familia i-a angajat o infirmieră, pentru a avea grijă de toaleta orificiilor sale, pe care sfincterele nu le mai pot struni. N-am mai întrebat dacă pentru treaba asta îngrijitoarea folosește frunze de palmier sau măcar de brusture…
Ce chestie: să te autoproclami mare poet, ales al cuvintelor deci, și să nu știi că ele creează realități!
