Stilul, de un spectaculos artificial, practicat de ziarul "Evenimentul Zilei" din perioada când se afla sub oblăduirea lui Ion Cristoiu, la începutul anilor nouăzeci, a făcut, la vremea lui, destui prozeliți.
Mai mult, a atras și unele finalități artistice remarcabile, dacă e să amintim doar de filmul "Vorbește cu ea", a celui mai bine cotat regizor spaniol actual, Pedro Almodovar. Pelicula, răsplătită în 2003 cu premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu, a fost inspirată, după cum mărturisește producătorul, "dintr-un fapt real, petrecut în România".
Să vedem care era "faptul real", publicat în anii nouăzeci de revista clujeană "Informația" și reluat de o agenție centrală de știri: un tânăr paznic de la morga unui spital din orașul Baia Mare se îndrăgostește de o fată moartă, aflată în vederea autopsiei, la locul său de muncă. Și, sub impulsul acestui romantism dezaxat și nestăvilit, junele violează cadavrul. Dar o minune se petrece, întrucât, în urma actului necrofil, răposata reînvie. Fapta este descoperită și iscă un scandal-monstru, care este însă repede stins, pentru că și fata consimte la iubirea paznicului.
Această poveste, complet inventată în România, s-a dovedit cu picioare lungi, ajungând până în Spania, unde a fost preluată de prestigiosul cotidian "ABC". Apoi, s-a întrupat pe peliculă, nu înainte ca regizorul să se fi documentat intens pe meleagurile noastre.
"Culmea ironiei": ulterior, s-a dovedit că sursa de inspirație a întregii povești a fost o legendă care circula în Spania secolului al XVIII-lea! E acesta un model tipic, putem spune, pentru ceea ce literatura de specialitate numește zvon de tip "scafandru": un zvon care apare și dispare în decursul timpului, alegându-și de fiecare dată locuri diferite pentru a ieși la suprafață.
Cât despre noi, rămânem cu imensa frustrare că n-a fost regizorul Mungiu cel sortit să pună mâna pe această suculentă poveste de pleașcă. Dacă ar citi mai cu atenție ziarele, ar avea numai de câștigat.
