Cu toate că unul dintre crezurile jocurilor olimpice proclamă că „important nu e să câștigi, ci să participi“, primele cazuri de atleți amendați pentru fapte de corupție s-au ivit încă din secolul al IV-lea înaintea erei noastre. Se vede cât de grăbită era lipsa eticii în sport: nu avea răbdare nici măcar să aștepte venirea erei noastre.
Despre asta însă „Muzeul Olimpic“ din Barcelona păstrează o tăcere absolută. La început, am crezut că e vorba despre un fel de pudoare, dar gândul respectiv mi-a zburat departe, când m-am împiedicat de sectorul din muzeu care îi este dedicat fotbalistului Diego Maradona.
Trecând peste „amănuntul“ că argentinianul nu a participat niciodată la vreo ediție a jocurilor olimpice, el reprezintă tot ce contrazice spiritul lor măreț: lipsa oricăror scrupule pe terenul de competiție și în afara lui, desconsiderarea adversarului, dorința de a câștiga meciuri și trofee prin orice mijloace. Așa a triumfat Maradona: mințind arbitrii, furând ca pe tarla, băgând în el substanțe interzise, menite să-i dreagă viața stricată în afara gazonului.
Aproape tot ce ține de Maradona este dezgustător, inclusiv prietenia sa cu Fidel Castro, inclusiv legăturile cu mafioții, inclusiv pasiunea pentru droguri și alcool. Inclusiv fizicul său care, pentru a fi normalizat, a trebuit să suporte o micșorare a capacității cilindrice a stomacului. Cât despre faptul că are trecute în operă niște goluri și niște pase frumoase, asta nu înseamnă mare lucru, atâta timp cât au fost realizate fraudulos. După cum bine se știe, în câteva rânduri, la controalele antidoping de rutină, butoiașul în tricou și jambiere a fost depistat pozitiv; dar de câte ori o fi jucat incorect, fără să fie prins?
Pierre de Coubertin, părintele jocurilor olimpice moderne, visa – după cum amintea regretata doamnă Stela Petecel în prefața cărții sale „Antichitatea greco-romană despre sport“ – la un ideal: „formarea omului complet, ale cărui calități morale și intelectuale să se sprijine pe un trup sănătos și bine dezvoltat“.
Ideal cu care, I’m sorry, butoiașul Maradona nu are nica în comun. Iar domnii ăia de la „Comitetul Olimpic Internațional“ ar fi trebuit să știe asta.
