Diagnosticat cu un stricător de somn cancer de piele, faimosul Michael Jackson este mai nou îngrozit că o să îi cadă nasul; ceea ce nu-i împiedică pe cei ce-i stau în spate să-i împingă scaunul cu rotile într-un turneu mondial, din care nu se știe cåt de viu va mai ieși.
Oricum, dacă temerea fostului sexos i se va adeveri și nasul o să-i cadă, o să-i cadă atåt la propriu, cåt și la figurat, deoarece lungul acestui organ oricum nu și-l mai știa de mult. De ani buni, nasul său real trebuia calculat ca o medie între nasul inițial – borcănat și cu nări normale de negru, unde puteau fi ușor ascunse două nuci – și năsucul cårn final, rezultat în urma prelucrării prin așchiere, în care abia de încăpeau două gămălii de ac.
Un megastar; da, însă un megastar cu microminte. Un megastar cu microminte: asta a fost și a rămas Jackson, un negru care s-a lepădat de pigmentul repartizat din ceruri, fără să se gåndească la consecințele grave ce pot apărea, cum e cancerul de piele. Și, pentru a vedea că-i prețăluiesc inteligența la justa-i valoare, o să vă povestesc o pățanie de-a sa, petrecută în urmă cu vreun deceniu și jumătate, tot la Londra, acolo de unde pornește și turneul său mondial actual.
Pe scurt, într-un concert londonez, sexosul Michael i-a scos din pepenii calmului britanic pe spectatori, părăsind scena fără să apuce să cånte, sub o ploaie de capace de „Pepsi“. Cu minunatele sale lațe tremurånd în vånt, cu seducția la care arhitecții plasticieni au trudit de le-au ieșit ochii, megastarul a zbughit-o, renunțånd la celebrii săi pași dansanți, asemenea unui negru de altădată, fugit de pe plantația de bumbac sută la sută.
Vă întrebați, firește, prin ce străchini a călcat megastarul de a produs așa o reacție negativă la propria-i adresă. Simplu: la concert, a apărut pe scena în chip de Iisus Christos, însoțit de cåțiva colegi de inteligență, care simbolizau duzina de apostoli.
Nu-ți vine să-l iei de guler și să-i faci baie în agheazmă, cåt e el de megastar?
