Când treburile mă poartă prin cartierele tip "Bronx" ale țării, hoardele de copii mă copleșesc. Pe lângă zbieretele lor, cele ale triburilor africane sunt șoapte de piculină; dar eu, nefiind simandicos, îi îndrăgesc, mai cu seamă că asigură României un viitor plin de suspans. Când trec pe lângă ei, îi servesc cu vodcă și țigări, le mângâi tăiețeii din cap și-i întreb unde le sunt părinții:
-Mami e în Spăniuța și tati e cu gagica lui nouă, în Itălioara.
-Și de voi cine are grijă?
-Bunica, dar acu' doarme, că-i miezu' nopții.
Pe unele dintre aceste larve infracționale le întâlnesc apoi în rubricile violente ale ziarelor sau zburând de pe rujul Andreei Esca, la buletinele de știri despre adolescenți sinucigași. Atât de tare le lipsesc mama și tata, încât cel mai adesea se joacă ei de-a tata și de-a mama, devenind părinți la 12 și la 13 ani, că mai devreme nu se poate.
Priviți, așadar, grosul noii generații, dedicate analfabetismului, punând preț pe școala vieții, nu pe fleacuri! E tot ce mai rezultă din biata noastră rată națională de reproducere. Părinții lor au plodit, după care și-au pus palma în fund și au plecat, care încotro. Niște părinți la fel de responsabili ca maidanezii, care se înmulțesc fiindcă așa le cere instinctul.
Se plâng specialiștii că populația îmbătrânește, că românul nu mai puiește cu însuflețire; dar durerea României nu-i că nu se reproduce omul, ci că se reproduce în general cine nu trebuie. Se reproduc cei mici în discernământ, pentru că cine-i zdravăn la minte socoate adânc până să-și scoată funcția de reproducere din garderobă.
Cred că, în România, dreptul de a avea urmași ar trebui să se acorde în urma unui examen complex, mai dificil ca cel pentru obținerea doctoratului. Să fie examen de sală, cu teste grilă care să ateste că viitorul tată și viitoarea mamă știu ce efort financiar și nervos presupune să crești un copil. Să fie tot tacâmul, inclusiv examen de traseu, cu sculări bruște noaptea din somn, pentru alăptare, pentru schimbat scutece și cântece de leagăn.
De dreptul de a avea copii n-ar trebui să se bucure orice iresponsabil. Doar așa am avea o țară mult mai săracă în nenorociri.
