De-aproape 20 de ani, hramul Sfintei Paraschiva, desfășurat în Iași la miez de octombrie, a devenit arena unei nemaipomenite risipe de sarmale. Învelite în foi de viță ori de varză, cu umpluturi unde orezul se contopește în tangouri cu carnea tocată, stropite ori abstinente la småntånă, milioane de sarmale sunt lansate spre stomacul flămânzilor de carieră. Atât de larg este fenomenul, încât e momentul ca mișcarea sportivă ortodoxă să omologheze proba de „aruncare cu sarmaua“, dând posibilitatea celor mai înzestrați concurenți să fie răsplătiți cu diplome și medalii.
Făcând-o pe miloșii, cei cu ceva dare de mână vin la Sfânta Paraschiva cu oalele sub braț, învelite în prosoape, pentru a nu li se compromite aburul, stârnind o puternică salivație, care abate gândurile credincioșilor mai fomiști de la cele sfinte. Instantaneu, o mândră coadă la sarmale se încheagă, rivalizând cu celebra coadă de la închinat, unde cetățenii se încolonează pentru a pupa moaștele sfinte.
E lesne de înțeles că, folosind sarmaua ca monedă, milostivii autumnali își rezolvă iscusit socotelile cu Divinitatea. Așa cred ei: că orientând câteva zeci de sarmale spre nehaliți, Dumnezeu vine imediat cu radiera pentru a le șterge din catalog păcatele și, pe măsură ce oalele se golesc, se golesc și conturile divine de păcatele lor. Tare mă tem că lucrurile nu stau așa!
Suportând stoic chiciul bisericesc organizat în circumscripția sa, Paraschiva ne confirmă că-i o sfântă cu psihic tare, care privește și tace, în loc să ia măsuri ferme de stopare a fenomenului. Să nu ne mire, căci așa sunt toți sfinții: foarte răbdători în relația cu publicul.
An de an, la acest bairam ortodox, mă surprinde prezența, mai pe față sau mai pe șestache, a judecătorilor, procurorilor și miniștrilor de prin justiție, ceea ce înseamnă că până și ăștia au frică de justiția divină. Acum câteva toamne, l-am văzut chiar pe ministrul de atunci, Tudorică Chiuariu, cu o oală de sarmale în brațe, împărțindu-le în dreapta și în centru-dreapta.
Dar nu-i exclus să mi se fi părut, fiindcă Tudorică ăsta are o moacă destul de comună.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane