Posturile de tembeliziune românești ne propun în linii mari aceeași grămadă de dame și masculi de consumație vizuală. Cel puțin posturile cu orientare sportivă îi pasează între ele ca pe niște pepeni copți pe Marian Iancu, Meme Stoica, Becali, Mititelu și Porumboiu, care, de cele mai multe ori, emit pe gură niște platitudini în deplină consonanță cu forma capetelor lor.
Și totuși, în acest iaz cu pești de-o șchioapă, se întâmplă să înoate și câteva vietăți rare, care se disting prin eleganță și inteligență. Așa este Emerich Ienei – fostul antrenor al anilor glorioși de la „Steaua“ futbolistică – mereu suplu, mereu fin, mereu impecabil, în pofida celor șapte decenii de viață, care încearcă zadarnic să-i pună bețe în roate. N-o să înțeleg un lucru: de ce statul român, care a umplut ambasadele și consulatele din străinătățuri cu sugative de calitate inferioară, nu l-a luat niciodată în considerare pe acest gentleman? Poate s-a considerat că nu e reprezentativ pentru neamul românesc, pentru că, nu-i așa, ce să caute un gentleman printre badii?
În fine. Acum câteva zile, referindu-se la ultimul scandal de la fosta echipa a lui Ienei, un prezentator frumușel, dar de mic litraj intelectual, l-a întrebat dacă fotbaliștii de la „Steaua“ vor juca următorul meci pentru Pițurcă, proaspăt demis de zărghitul patron.
– Cum adică? – a cerut lămuriri gentlemanul Ienei.
– Adică, a explicat frumușelul de mic litraj intelectual, dacă vor purta pe sub tricou vreun maieu inscripționat cu „Piți, come back!“ sau ceva în genul ăsta.
Aici, Ienei a punctat, cu eficiența „Stelei“ de odinioară:
– Cum să joace fotbaliștii pentru Pițurcă? Niciodată fotbaliștii nu joacă pentru altcineva. Ei joacă numai pentru ei și pentru familiile lor, să le fie lor bine.
A fost un adevăr șutat fulgerător sub bară. Până acum, comentatorii, oamenii de pe bancă și jucătorii mă înnebuneau cu poetisme precum „culorile echipei de suflet, pe care, sanchi, antrenorul X sau fotbaliatorul Y niciodată nu le-ar trăda“.
Ba le trădează, frate, fiindcă jucătorul și antrenorul sunt ființe egocentrice, care joacă ori antrenează doar în scop personal, după cum magistral a punctat Emerich Ienei, el însuși fost antrenor și jucător.
