Duminica trecută, îmbiat de farmecele aurii ale acestei memorabile toamne, am sărit în mașină și am tras o fugă cu automobilul prin Nordul Moldovei, cu intenția clară de a-mi desfăta puțin ochiul obosit de cenușiul orășenesc. Respiram cu trei plămâni parcă, așa de pozitiv îmi era tonusul.
Pe drum, ca de obicei, vehicule de toate mărimile și națiile, gonind cu viteze mai mult sau mai puțin peste cea legală. Printre ele, tot ca de obicei, o mulțime de căruțe. Dar, deși în general m-am resemnat cu prezența lor – rușinoasă și revoltătoare pentru mileniul în care trăim – impunându-mi să nu le mai bag în seamă, două noi observații personale mi-au stricat ziua.
Imediat spun care sunt observațiile. Păi, în primul rând, hățurile unor căruțe erau în mâna unor adolescenți sau chiar a unor copii. Apoi, de câteva ori, în dreapta celui care mâna caii, am remarcat femei gravide sau cu bebeluși în brațe. Femei extraordinar de proaste, expunându-și copiii unor riscuri mortale.
Așa de tare m-am enervat, că aurul toamnei a coclit pe loc. Cred că enervarea mea este cu totul legitimă: adică pe mine poliția rutieră mă belește pe loc dacă nu am plătit rovinieta, dacă nu port centura de siguranță, dacă nu am permisul reînnoit, iar pe ăștia nu-i întreabă nimeni niciodată nimic? De ce, la urma urmei, de ce, doar pentru că-s țărani?
Dacă o căruță merge pe un drum național sau chiar european, nu e normal să li se ceară căruțașilor un permis de conducere, care să le ateste cunoștințele de legislație rutieră și capacitatea de a conduce vehicule? Dar dacă un căruțaș e chior? Dacă e drogat cu tulburel?
Pe deasupra, nu e normal ca și lor să li se pretindă vârsta minimă de 18 ani, pentru a putea circula pe drumurile publice? Nu e normal ca și ei să plătească rovinietă și să poarte centură de siguranță?
Fără supărare, că tot e austeritate: la Bruxelles, comisarul ăla european din România ar trebui să primească, în loc de mașină de serviciu, o căruță de serviciu. Cu șase airbaguri, calculator de bord și aer condiționat.
