Fățarnici la fire mai sunt unii bărbați, adică majoritatea lor! Un an întreg sunt chiori și surzi, mai puțin muți, cu femeile cu care se intersectează în trafic, dar de 1 și 8 martie își iau – cred ei, naivii, că-și iau! – o minunată revanșă, oferindu-le două poetisme legate cu ață alb-roșie și trei buchețele de flocirele, albe, roșii sau de culoarea ipocriziei. Așa procedează și agenții de circulație, niște inși previzibili prin definiție. După cum am aflat-o chiar pe pielea noastră, unii dintre ei sunt hărțuitori rutieri perfecți, mai puțin în zilele simbolice de început de martie. Atunci, au căpătat obiceiul de a le opri pe șoferițe în trafic, iar cånd săracelor începe să li se zbuciume pulsul în ele, neștiind prin ce gafă au încălcat regulile de circulație, le oferă ghiocei candizi, dar nesinceri, decontați din banul public – sunt în stare să jur cu måna pe Biblie – la preț de ficuși sau de stejari seculari. În mod normal, confruntate cu acest val dezgustător de ipocrizie dulceagă, încercatele noastre femei ar trebui să le zboare polițailor cascheta cu poșeta și să le zvårle în cap ghioceii nesinceri, decontați la preț de ficuși sau de stejari seculari. Însă, frica de represalii, sub formă de amenzi și de permise suspendate, le împiedică să procedeze cum s-ar cuveni. Sunt însă nenumărate cazurile în istorie de inși nesăbuiți, care au pățit-o crunt, fiindcă au subestimat femeile cu care au avut de-a face. Știți ce mi-a spus într-o zi o șoferiță extrem de inteligentă și de roșcată la păr? Mi-a spus că pune la cale o răzbunare de pomină. Adică, prima dată cånd un polițist rutier o va opri și-o va căuta de nod în papură ca s-o belească de-un rånd de șpagă, în locul clasicei bancnote de 100 de lei sau de euro, să-i ofere trei ghiocei longilini, primiți de 1 sau de 8 Martie și presați în torpedoul mașinii, între certificatul de înmatriculare și permisul de conducere.
