Un lot național de foști mari sportivi stă pe marginea terenului încălzindu-și mușchii sleiți, în vederea meciurilor bănoase din apropiatul Parlament; dar la nivel propagandistic, ex-campionii au fost întrebuințați și în precedentele campanii electorale din România.
De pildă, la 1 septembrie 1992, Partidul Democrat Agrar – o fostă anexă, condusă de Victor Surdu, a partidului lui Iliescu – grijuliu la apropierea alegerilor generale, a trântit în conducere o linie de atac formată din – țineți-vă bine! – Mircea Sandu, Mircea Lucescu, Necula Răducanu, Adalbert Cassai și Vasile Ianul! Așa mari politicieni sunt cu toții, încât, dacă aș purta pălărie, cu siguranță că mi-aș scoate-o de "n" ori în fața lor.
Dar și la alegerile următoare, cele din 1996, foști culegători de aplauze în arenă s-au lăsat momiți să joace rol de majorete. Despre asta, la 30 septembrie 1996, Ion Cristoiu scria, în "Evenimentul Zilei", editorialul "Jos labele de pe valorile naționale!", subliniind că "aceeași responsabilitate tipic politicianistă a făcut din Nadia Comăneci un muțunache de partid și din Ilie Năstase un candidat ratat." Știa Cristoiu ce spune, mai cu seamă că, în urmă cu o lună, la 27 august 1996, sub conducerea lui Meleșcanu, fusese creat "Comitetul național de sprijin al candidaturii lui Ion Iliescu la președinția României", din care făceau parte și ex-sportivii Lia Manoliu, Ivan Patzaichin și Ilie Năstase.
Dar cea mai strălucitoare scriere despre cocteilul dintre sport și politică a fost publicată de Mircea Dinescu, în "Academia Cațavencu" din 1-7 mai 1996. După ce deplânge și el faptul că marii sportivi la pensie se autocaricaturizează îmbrăcând treningul partidului de guvernământ, nu uită să cinstească meritele unui alt mare sportiv, formidabilul atlet Nicolae Văcăroiu. Grație performanțelor sale, obținute în lupta corp la corp și gură la gură cu clondirul de rachiu, Văcăroiu este – recunoaște Dinescu sportiv – "campionul mondial la o sută de metri sprijinit garduri".
Ah, campionule, umple-ți stiloul cu țuică de prună și dă-ne un autograf!
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane