Nu-i nicio noutate că-nvățământul superior românesc e de-o vreme sport practicat în masă, un fel de Daciada a patalamalelor, unde mușteriul este apucat de cravată, apoi trecut repede printr-un pospai de învățătură și la urmă împachetat în foaia de diplomă dorită. Ca o urmare firească, cel mai înfloritor negoț de după Revoluție este cel cu diplome universitare, binecunoscutul imn estudiantin "Gaudeamus igitur!" poposind, sărmanul, în cele mai știrbe guri, din punct de vedere intelectual. Până mai ieri, studenții constituiau o elită. Azi, tot prostul e la universitate.
Pe nesimțite, învățământul universitar a căpătat o mentalitate de râie, care se ia prin simpla atingere vizuală: dacă îl vezi pe unul că poftește la o facultate oarecare, vrei imediat și tu, că doar nu ești mai fraier. De aceea universitățile s-au hotărât să penetreze puțin și în mediul rural, fiindcă dacă satul românesc n-are asfalt și canalizare, măcar intelectuali în prostie să aibă. Primul pas va fi făcut în toamnă, când o universitate va descărca un tir plin cu diplome în comuna argeșeană Rucăr, dar e de presupus că alte și alte remorci pline de tractor vor fi descărcate în alte și alte comune, astfel încât fiecare cătun să se poată lăuda cu studenții, cu masteranzii și cu doctoranzii săi.
Ce vremuri de mândrie națională vom trăi! Vom merge bunăoară la piață și vom întreba:
-Cum dai pepenii, bade?
Iar răspunsul va veni dur:
-Io nu-s bade cu matale, că nu ne-am tocit împreună coatele pe băncile școlilor cele înalte!
-D-apăi ce ești, dacă nu bade?
-Doctor bade! Că io am masteratul în comerț exterior și doctoratul în resurse umane.
Iar la știrile alea sângeroase, de la ora 17.00, spicherița va anunța: "Astăzi, în comuna X, un absolvent de cibernetică și un masterand în economia turismului i-au crăpat capul cu toporul unui doctorand în marketing. Se pare că ei s-au certat la cârciuma studențească din sat, de la miss Boboc, pe numele ei lelea Saveta, studentă la horticultură, pe care au îmbătat-o și au violat-o pe toloaca universității".
