Home Țara lui Mihuleac Ion Cristoiu sau cum se transformă un complex de inferioritate într-un complex...

Ion Cristoiu sau cum se transformă un complex de inferioritate într-un complex de superioritate

DISTRIBUIŢI

În toamna lui 1995, m-am mutat cu slujba de la „Evenimentul Zilei“ – biroul din Moldova – la „Flacăra“ lui George Arion, motiv pentru care am luat trenul și am venit la București, să-mi rezolv formalitățile de transfer. Deplasarea se nutrea din banii mei anorectici, dar mi-am făcut astfel socoteala, încåt să apar în capitală dimineața, și să dispar după-amiaza, pentru a nu cheltui prea mult. Parcă mă văd intrånd, la primele ore ale zilei, în impozanta clădire din Piața Presei!
Actele de lichidare le-am rezolvat rapid, astfel că, pe la ora 10, aproape totul era gata. Îmi mai trebuia o semnătură: a lui Ion Cristoiu. Cu fața plină de zåmbet, am bătut la ușa sa.
M-a întåmpinat secretara. Spre norocul meu, șeful „Evenimentului Zilei“ era în birou, deci treaba își anunța o durată de vreo cinci minute. Cel mult zece, mi-am zis, fiindcă mai mult ca sigur Cristoiu mă va chema să-mi mulțumească pentru munca de ani de zile la ziarul lui.
Din păcate, lucrurile s-au petrecut ca în vorba cu socoteala de acasă. Secretara mi-a ordonat să las hårtia și să revin a doua zi, fiindcă doar seara intră la Cristoiu mapa cu acte pentru semnat. I-am explicat că vreau să prind trenul peste cåteva ore, că nu am unde sta peste noapte și că e vorba doar de o semnătură:
-Intrați la domnul Cristoiu și spuneți-i asta! E vorba de un fleac!
Clătinånd din cap, femeia a intrat și imediat a ieșit.
-Nu, șefu’ nu poate să vă semneze. Måine intră mapa la el. Reveniți måine!
-Dar i-ați explicat că n-am unde sta și nici bani de hotel nu am?
-I-am spus ceva, dar… îmi pare rău.
Am petrecut noaptea în gară. A doua zi, încercănat și înfrigurat, mi-am luat hårtia, în fine semnată de marele Cristoiu, și am plecat, fără să zic bună ziua.
De atunci, sentimentul pe care mi-l inspiră insul ăsta uråt și îngåmfat e de silă pură. Într-o țară normală, un tip găunos ca el nu s-ar bucura de așa pompă mediatică. Cel mult poate c-ar fi studiat cu voluptate de psihiatri, deoarece exemplifică modul în care un complex de inferioritate se poate transforma într-un complex de superioritate.

POSTAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.