Aflându-mă zilele trecute prin zonă, am dat o fugă la salina Târgu Ocna, într-un elan patriotic care mă împinge să nu ratez nicio frumusețe a patriei, dublat de o veche inerție profesională, meseria mea de bază fiind cea de geolog. Vizita de o oră în adâncurile sărate m-a costat 16 roni, dar nu am crâcnit, fiindcă am sperat că frumusețea locului îmi va balansa cheltuiala.
Imediat ce-am intrat în subteran, în prima galerie m-a întâmpinat, solemnă, bisericuța Sfânta Varvara, de unde răzbătea un cântec care spărgea tavanul de sare și se înălța la suprafață, spre cer… Am intrat smerit, încercând să-i zăresc pe cei care slujeau atâta de frumos. Doream să-i cunosc și să le mulțumesc pentru sacrificiul lor de a împărți cuvântul lui Dumnezeu la sute de metri sub pământ, apropiind miraculos bolta cerească de fundul pământului. Nu i-am zărit. Slujesc cu discreție, mi-am spus, lăsând baltă cercetările și decizându-mă să nu le tulbur pacea…
Pătrunzând în galeria de bază a salinei, m-a izbit prostul gust pe care numai în România îl găsești. Din difuzoarele împânzite în tot spațiul, Guță, Salam și manelista aia blondă cu față de purcică își croncăneau refrenele, făcându-mă să mă întreb:
-Măi frate, dar chiar nu găsesc în țara asta un loc unde să nu calc pe coada unei manele?
Într-o mică săliță ce se pretindea muzeu, câteva poze vorbeau despre timpurile când deținuții tăiau sarea, așa că mi-am închipuit că oi fi sugrumat și eu fără să știu pe cineva, de nu scap nicăieri, nici măcar pe talpa ocnei, de sandvișurile cu salam și guță.
Dându-mi auzul la mai mic, am decis să mă concentrez la frumusețile naturii. Pe o băltuță pluteau câteva rățuște sculptate în sare… Asta așa, ca să fie chiciul complet. În rest, mese de tenis, poker mecanic și alte asemenea. Ce-ar fi făcut oare elvețienii ori austriecii, dintr-un loc ca ăsta?
Când am plecat, cu patriotismul pleoștit a mia oară, am trecut iar pe lângă bisericuță, de unde preoții cântau același refren. Obișnuiesc să se repete, m-am interesat la cineva? Domnule, muzica e pe CD, mi s-a răspuns. Fiind puțină, normal că se repetă. Care popă e fraier să slujească aici, la dracu-n praznic?
Cum oare de nu mi-am închipuit?
