Cu părere de rău trebuie să spun că șoselele nu-s singura cale de transport care dă loc comparațiilor – zdrobitoare și umilitoare – dintre România și țările lumii normale la cap. Situația e aceeași și pe apă. De exemplu, marile râurile din străinătate își privesc viața cu responsabilitate, știind să împletească utilul cu plăcutul. Astfel, ele transportă cu spinarea marfă, dar își oferă curgerea și pentru croazierele care includ dejunuri rafinate, parcurgerea unor priveliști de neuitat, stropiri cu șampanie și desfătarea cu note muzicale, eliberate în aer de orchestre măiestre.
Croaziere de neuitat îți pune la dispoziție și râul La Meuse – cel cântat poetic de tulburătorul trubadur belgian Jacques Brel – între orașele Liege și Mastricht, dar și râul Vltava, slăvit de minunatul poem simfonic cu același nume al compozitorului ceh Bedrich Smetana, în orașul de aur, Praga.
Că veni vorba de Vltava, nemții îi spun „Moldova“, ceea ce arată că legenda cu cățelușa Molda adaugă încă un capitol zdrobitor la dosarul gros al tâmpeniei neamului nostru. Terminația „ava“ vine din germana veche, „wilt ahwa“ însemnând „cu apă“ și, cu toate că în general câinilor le place la nebunie să înoate, îți trebuie multă minte bolnavă ca să vezi aici vreo cățelușă pe nume Molda. Iar dacă „ava“ n-ar veni din germana veche, ar veni din latinescu „aqua“, nu-i așa?
Din câte am învățat la școală, pretutindeni „haș-doi-o“ reprezintă formula apei, dar câtă incalculabilă diferență este între curgerea limpede și folositoare a râurilor de afară, și curgerea anostă a râurilor noastre, sufocate de peturi goale, de cutii de bere, pungi de plastic și alte o mie de feluri de toxicitate chimică și estetică!
De aceeași viață normală au parte și râurile mai mici și chiar pârâiașele, care susură vesel, curgând școlărește, cu inima ușoară. Pe apele mici și zglobii, am remarcat în străinătate caiace și canoe, închiriate turiștilor, care se bucurau pedalând din vâsle cum pedalează copiii din lopățele, când se joacă în nisip!
Pe când, în râurile noastre mititele, în afara mizeriei care se aruncă nonșalant, se mai poate întâlni și câte un nene spălându-și mașina, dar pentru asta nici măcar o mică taxă nu se percepe, că de amendă nici nu poate fi vorba. Doar n-o să-l amendeze polițistul, care își spală și el mașina în același loc.
