S-a întors un prieten de-al meu dintr-o tabără de elevi americani, unde a lucrat pe timp de vară, ca să mai pună la teșcherea un ban transoceanic. Întâlnindu-ne pentru a-l descoase de impresii, m-a supus unei probe de cultură generală, întrebându-mă dacă am cunoștință cum se face omleta în taberele de elevi din USA, și-n general în USA.
– Omleta se face cum se face omleta, i-am zis. Se iau ouăle, se lovesc unul de altul, apoi se combină între ele folosind o…
– Nț!, mi-a tăiat-o scurt. Așa s-o fi făcând omleta prin părțile voastre înapoiate. În taberele din USA, și-n general în USA, omleta se prepară scoțând dopul bidonului cu omletă, cumpărat din supermarchețel. Se deschide bidonul cu omletă și se toarnă cu atenție în tigaie. Într-un minut și jumătate, e gata. Cu niște legume din conservă, merge de minune.
– Băi frate, pe asta nu aș fi crezut-o, dacă n-ar fi venit de la o persoană avizată și umblată ca tine. Și zici că ăsta-i secretul omletei americănești… Uite cum era să mor prost…
– Americanii nici măcar ouăle nu se deranjează să le spargă. De ce să depună efortul, când omleta poate fi cumpărată din magazin, gata pregătită. Gândește-te cam ce minuni de chimicale conține panarama aia de compoziție din bidon, ca să țină cu lunile, cât are termenul de garanție.
Să scuipi în sân, și alta nu! Deși cred că americanii nu se ostenesc să scuipe în sân, cumpărând scuipatul gata ambalat din supermarket și turnându-și-l apoi cu pipeta în sân. Bat-o s-o bată de alimentație a omului de azi care, nemaideranjându-se nici să bată două ouă cap în cap, cumpără totul semipreparat din magazin, ca în zece secunde să fie gata și să nu piardă o țâră din meci sau din telenovelă.
Nu e de mirare că a ajuns pe un loc fruntaș cancerul la intestinul ăla problematic, prin care comunicăm cu buda. Atât de mare este incidența acestei maladii înjositoare pentru ființa umană, încât a ajuns și pe meleagurile noastre, atingându-i și pe un fost președinte de țară, alături de un fost premier de-al dânsului.
Însă, cu toată decența pe care boala ne-o pretinde, nu ne putem abține să nu remarcăm că personalitățile sus-menționate s-au îmbolnăvit grav exact în locul unde, metaforic, i-a durut constant de soarta țării. Pentru a exemplifica, să amintim doar că una din ocupațiile de bază ale premierului respectiv, pe timpul mandatului său, a fost să-și lanseze un volum de versuri și un roman la o mare editură românească.
