Acuși, în februarie, iubitorii artei vor comemora 172 de ani de când Pușkin a ales calea duelului pentru a păși în posteritate. La vremea tragicului eveniment, oficiile au fost săvârșite de baronul franțuz Georgică Dantes, un playboy oploșit prin Rusia, care se amorezase reciproc avantajos de nevestica lu' Pușkin, doamna Natalia.
Nesuportând ideea ca jumătatea să-i patineze artistic spre amorul extraconjugal, poetul a procedat ca ultimul mujic dintr-o izbă a ultimei gubernii din Rusia: a ținut să-i facă personal de petrecanie bibicului, ca într-o telenovelă sud-americană sau ca într-o știre de pluton din buletinele de la ora cinci.
Din păcate pentru Pușkin și pentru cititorii săi, socoteala cu duelul a ieșit taman pe dos. Iar soțioara i-a rămas văduvioară, cu o droaie de plozi după ea, greu de întreținut dintr-o pensie rămasă de pe urma unui poet. Poet genial, dar poet. Noroc că s-a consolat repede, refăcându-și viața cu un rus înstărit, care avea și avantajul că nu scria poezii.
Sunt convins că astăzi câte o fire mai atinsă de romantism ar deplânge dispariția acelor vremuri, visând:
-Ah, ce-nseamnă sufletul de poet! Unde sunt vremurile când bărbații mureau din dragoste curată și exclusivistă pentru consoartele lor reproductive? Ah, ah, ah, de trei ori ah!
Sunt în asentimentul dumneavoastră, bucurându-mă că au trecut acele vremuri, când nici măcar poeții, inși prin definiție cam extratereștri, nu se pricepeau să le piardă pe cele lumești. Ce-i aia, să te omori în duel, doar fiindcă soția ta a avut și ea o ieșire în decor? Dacă nu-ți convine, n-ai decât să iei calea tribunalului. Cum ar fi, ca să iau un exemplu la întâmplare, ca poetul fost prim-ministru Radu Vasile să se dueleze și el în Cișmigiu cu un playboy, doar fiindcă are o mică bănuială?
Nu-i mai bine acum? Astăzi, dacă ai proasta inspirație de a seduce o nevastă de poet, singura nenorocire care te paște este ca poetul însuși să ți-o aducă plocon acasă și să nu mai vrea cu niciun chip s-o ia înapoi.
