În privința mineriadei din 1990, muscoiul de pe căciula lui Iliescu are laba grea ca de urs, dar nu trebuie uitat că și o parte importantă a presei a avut un rol nu mai puțin ticălos. De exemplu, până când minerii sosiți în capitală (13-15 iunie 1990) au eliberat cu forța Piața Universității, televiziunea publică, împreună cu gazete precum "Adevărul", "Azi", "Dimineața" sau "România Mare" au difuzat și redifuzat, cu fiecare prilej, știrea conform căreia manifestanții au fost mituiți de politicieni ca Ion Rațiu, Corneliu Coposu și Radu Câmpeanu cu… blugi, țigări Kent, gumă de mestecat, cafea și valută.
Blugi, țigări Kent, gumă de mestecat, cafea și valută. Cinci simboluri ale capitalului, încă indezirabil pe atunci în ochii înspăimântați ai poporului. Dar, totodată, cinci simboluri care exprimau visul secret de bunăstare capitalistă, prezent în subconștientul fiecărui cetățean român, de condiție mai joasă ori mai înaltă. Cinci simboluri mercantile, menite "să plaseze manifestația din Piața Universității sub semnul derizoriului hilar și al carnavalului pestriț", cum remarca Mihai Coman, în cartea sa "Mass-media, mit și ritual", apărută la Editura Polirom, în 2003.
Un mic extras dintr-un reportaj de atmosferă, publicat de ziarul "Azi", la 10 mai 1990, are darul să ne arate cât de coborât era așa-zisul derizoriu în care, cică, se adâncise manifestația: "…aici, în Piața Universității, s-a organizat ad-hoc, în aer liber și sub plafonul metroului, un veritabil bazar oriental. Se vând semințe de dovleac și floarea soarelui, sandvișuri cu salam, alune, bomboane, gumă de mestecat, țigări bulgărești, iugoslave, grecești, americane. Mai întâlnim, expuse la vânzare, bluze sport multicolore, cercei și alte podoabe. Nu lipsesc ciorapii de damă găuriți, spray-uri, rujuri…"
Piața Universității, între "catedrală" – cum o prezentau ziarele de dreapta – și "talcioc", așa cum nemilos o zugrăveau cele de stânga. Ce era să creadă necoapta opinie publică?
