Epidemia de universități de pe harta țării a avut și consecința că nenumărați oameni politici fără aplecare spre studiu și-au găsit rezolvarea complexelor intelectuale, care îi hăituiau de ani buni. În sutele de așezăminte înalte care au împânzit România, și-au găsit azil neuronic capete diverse, precum cel al pesedistului Oprișan, al pedelistului Cârlan și al însetatului de învățătură Gigi Becali. Mi se pare că ați zâmbit aici, la urmă, dar cum altfel se putea făli baciul becalian că are studii multe, mândre și cornute? Lăsând gluma la o parte, e lesne de înțeles că nu dragostea tomnatică pentru buchea cărții i-a aruncat pe toți aceștia în brațele studiului, ci grija pentru cosmetica c.v.-ului. „Absolvent“, iată un cuvânt mai drag și mai necesar pentru un om politic chiar decât amanta dumnisale. Iar după absolvire, precum știm cu toții, urmează masterate, doctorate, felcerate și multe altele de la Domnul date. Eu cred că ar fi distractiv și instructiv de asistat la examenele susținute de vreun student deputat, viceprimar sau șef de județ. Oare pe ce ton îl examinează dom’ profesor, astfel încât să nu-l mânie pe studinte și implicit pe partidul din care acesta face parte, și nu orice fel de parte, ci parte fruntașă? Cum îi atrage atenția tânărului între două vârste, poate chiar între trei vârste, că a călcat de pildă în străchinile unui dezacord gramatical? Delicată treabă, ridicat riscul de infarct! Mai este o ipostază care îmi zgândărește curiozitatea: cum reacționează dom’ profesor când studintele pesedist, peledist, penelist sau peremist îi aduce, înainte de examen, un mic plocon, după cum dictează în multe universități datina? Dacă profu’ ia darul dintr-o mișcare, face o impresie proastă, chiar execrabilă, fiindcă pare un nehalit de duzină. Dacă-l apucă deontologia și refuză, jignește atât studentul, cât și partidul de care acesta aparține. Pfui, delicată treabă, ridicat riscul de infarct!
