Ca să te convingi a mia oară cât de înalte sunt culmile de snobism atinse de specia bipedă, trebuie să vezi puhoiul uman care se îndreaptă necontenit asupra micii fântâni din centrul Bruxelles-ului, ilustrând un puști urâțel, săvârșind un pipi. „Manneken pis“ îi zice statuetei, și-n jurul ei înfloresc legende, toate compuse pentru fraieri, culminând cu aceea care susține că puștiul respectiv a stins cu propriul lichid fiziologic fitilul unei bombe pregătite să distrugă orașul. Băi, mă lăsați?
Tot norodul turistic – începând cu bărzăunii aceia insuportabili numiți japonezi, care calamitează bunica Europa – ține să se pozeze lângă puțica pișorcoasă, zidită în bronz. Dar nu e numai atât: un întreg comerț înflorește în jurul cuculețului. Chiar și eu, cât o fac uneori pe deșteptul, am dat vreo zece euro pe un tirbușon care reproduce „monumentul“ la scară, spirala de scos dopurile simbolizând jetul urinar al nașparliului mucos. Multă minte mai am! Să mai spun că, ajuns acasă, am scos cu tirbușonul un singur dop, spirala urinară cedând de parcă ar fi fost acadea?
O altă mândrie a Bruxelles-ului este „Atomium“, mândră și gigantică zidire inaugurată în 1958, ilustrând un atom de fier, mărit de 165 de miliarde de ori. Lângă „Atomium“, eu m-am simțit ca acasă, fiindcă pe un stâlp am remarcat o bulină portocalie electorală, pe care scria, cu darul românilor de a-și lăsa oriunde iscălitura descifrabilă: „Stolojan prim-ministru; Oprea senator; Neagu deputat. PD-L ține cu tine!“
Să mai îndrăznească cineva să spună că oamenii noștri politici nu lasă nimic în urma lor! Din păcate, am fost singurul care a ținut să fotografieze pata portocalie de românism, fiindcă japonezii și celelalte soiuri turistice treceau cu totală nepăsare pe lângă acest mic monument de nesimțire.
Cu acest prilej, mi-am adus aminte de o replică dintr-o piesă de-a lui Boris Vian: „E adevărat, porcii aceia vin și își dau jos chiloții în cele mai frumoase locuri. De ce, la urma urmei, de ce?“
Chiar așa: de ce?
