Când gradele Celsius prind a-și arăta fără sfială mușchii, se umflă în pene și lighioana pe nume țânțar. Cu părere de rău, putem afirma despre țânțar că a regresat enorm, devenind de o neobrăzare lacomă, de-ți vine să juri că strânge sângele picătură cu picătură, pentru a-l depozita în conturi secrete, la bănci elvețiene.
Țânțarul de azi nu mai seamănă cu cel de altădată, când era cinstit și cald, mulțumindu-se, vorba ursului Baloo din "Cartea junglei", cu "strictul necesar". Te composta o dată, de două ori, mai mult ca să aibă ce le pune copiilor pe masă decât pentru plăcerea proprie, străduindu-se să nu-ți tulbure pacea. Apoi, trăgea pe dreapta, pentru a sforăi mulțumit de viață. Asemenea unui minuscul elefant domestic, punea trompa în pernă, satisfăcut de traiul simplu și sănătos. Atent ca un fotomodel, țânțarul de ieri se alimenta cu atâta sânge cât să se mențină în formă. Firesc, între om și această insectă de companie, se sudase un parteneriat bazat pe simpatie și respect. Era pentru noi o rudă de sânge.
Peste noapte, prietenia s-a dus pe copcă, iar comportamentul țânțarului făcându-se de nerecunoscut. Împotriva lui se luptă azi la scară micro și macro, de la pastila înfiptă în priză la spray-ul enorm, pufăit din elicopter. Dar mă întreb: o fi țânțarul de vină, pentru acest regretabil regres, sau, mai curând, sângele ce-l ghiftuiește? Să-i găsim purtătorului de trompă circumstanțe atenuante. Înainte, el trăgea la măsea sângele unor români cu frică de Dumnezeu. Pe când acum, scăpați pe tăpșanele democrației, mare parte din concetățenii noștri și-au turnat zdravăn apă-n caracter.
Ei bine, sângele unor astfel de români a ajuns să fie sorbit de țânțar. Cum să nu capete el devieri de comportament? E ca și cum un băutor de carieră ar retrograda de la whisky "Jack Daniel's" la ultimul trascău. Ca să nu mai vorbim de situațiile în care biata zburătoare se vede nevoită să amestece băuturile, lucru care-l face piftie și pe cel mai încercat bețivan.
Să ne imaginăm ce vraiște tronează în capul unui țânțar, când, la o recepție, dă cep întâi la sângele lui Băsescu, iar apoi trece brusc la cel al lui Tăriceanu.
