Manualele de comunicare insistă pe arta de a pronunța cuvintele răspicat și clar, pe un ton convingător. "Bâlbâiții și oamenii care vorbesc neclar constrâng interlocutorul să le acorde mai multă atenție decât le-ar acorda în mod normal. Atenția se concentrează asupra cuvintelor rostite îngăimat, neclar, bâlbâit, prea repede sau prea încet, mormăite ca pentru sine", punctează profesorul Ștefan Prutianu, cunoscutul autor de best-seller-uri apărute la editura "Polirom".
De obicei, oamenii cu defect de vorbire nu doar că te sleiesc de forțe ascultându-i, dar mai stârnesc și ilaritate: cum să nu te bușească râsul ascultând un peltic, un gângav, un fornăit, un rârâit când se screme să-ți transmită un mesaj plin de sevă? Un cusur de vorbire îți coboară în derizoriu orice frază, oricât ar fi ea de adâncă. Nu de aceea Caragiale a ales un sâsâit pentru rolul lui Dandanache, din "O scrisoare pierdută"?
Dar Caragiale e un amator față de televiziunile române, care își ilustrează gustul pentru absurd, desemnând o pleiadă de fonfi, peltici și bolborosiți pentru rolurile principale din tocșouri. Temele sunt majore, dar vocile par împrumutate din teatrul lui Eugen Ionescu. Cristoiu vorbește ca un galoș care înoată prin clisă; Lucescu, analistul eolian (de-al lu' Vântu, adică) pare un tractor cu defect major la cutia de viteze; Horia Ivanovici se visează o mezzosoprană pe scena unui cămin cultural sătesc; Valentin Stan vânează octavele unei femei care n-a mai avut de secole un orgasm ca lumea, lui Dinescu i-ar fi necesară o rezecție de limbă ; iar peste ei, ăl mai ucigă-l toaca dintre toți, Grigore Cartianu, omul cu laringele în intestinul gros.
Marele orator atenian Demostene era și el un bâlbâit, dar a vorbit singur, cu pietre-n gură, până s-a corectat. De ce nu exersează și Cristoiu cu niște pietricele de râu în gură? Foarte simplu: din dispreț pentru telespectatorul român. Cristoiu, Lucescu, Stan, Ivanovici ori omul cavernelor Cartianu se cred atâta de deștepți, încât îi doare undeva că lumea face eforturi să descifreze ce le iese lor prin borta gurii.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane