Așa cum de multă vreme se bănuia, multe måini s-au frecat de mulțumire pe seama balului mascat numit „fotbal romånesc“, care s-a dovedit o afacere uriașă, profitabilă pentru mai toată lumea.
În primul rånd, au avut de cåștigat de pe urma lui afaceriști dintre cei mai venali, care au preluat anumite cluburi, căpătånd astfel peste noapte notorietate națională și ajungånd să fie televizați la pertu ba cu Ioanițoaia, ba cu Capatos. Apoi, arbitri enigmatici la zåmbet și purtare au dat și ei lovitura pe linie materială, ca răsplată pentru că i-au servit pe primii ba cu o lovitură de pedeapsă dictată în ultimul minut de joc, ba cu un cartonaș roșu acordat căpitanului echipei adverse, ba cu un gol dintr-un ofsaid vizibil și de pe Lună.
Nici antrenorii n-au stat degeaba, ci și-au tras o parte consistentă din coliva fotbalistică, fiindcă, vorba aia, are balta pește și nimeni nu se mai pune pentru o sută ori două sute de mii de euro. Și fotbaliștii au ieșit cåștigați, fiindcă și-or fi rupt ei picioarele, dar și le-au rupt într-un mod foarte profitabil, cu mult peste valoarea lor de piață. Iar la urmă, un ban grămadă au scos ziarele și emisiunile sportive, care și-au rotunjit påntecul audiențelor, prin încrucișarea înjurăturilor dintre conducători, arbitri, antrenori, fotbaliști și jurnaliști. Prin aceste încrucișări, au apărut niște specii de înjurături cu totul nemaiîntålnite, preluate imediat de folclorul nostru.
Dar în toată încuscreala asta a intereselor, n-a fost semnalat niciun fraier? Ba da. Fraierul perfect a fost Spectatorul. El, condamnatul la anonimat care poartă de secole doar trei perechi de șosete și două cămăși, pentru a-și asigura, etapă de etapă, banii pentru biletul de meci; el, care se ia din te miri ce de piept cu suporterii adverși; el, care se simte atåt de important, o dată pe săptămånă, cånd iese în evidență strigånd pe stadion „Muie, Rapid!“ El a fost cel tras în piept, el a fost prostul, nu altcineva.
Ce dureros este pentru spectatorul de fotbal să constate că el a înjurat sincer, la niște partide mincinoase.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane