Văd că se bucură de mare trecere comparațiile dintre sectorul de activitate sexuală și cel de activitate politică, așa că o să încerc și eu să mă încadrez, ca să nu fiu mai prejos de Crin, nepoțelul bătrânei doamne Dina Patriciu.
De pildă, mă zgâiesc câteodată la televizor, pe canalul „Wild“, și rămân impresionat de regia de la ritualurile de împerechere ale diferitelor specii de animale; apoi schimb din telecomandă pe posturile noastre și privesc ritualurile de împerechere din campania electorală din România. Teribil mai seamănă între ele cele două. O singură diferență constat: la campaniile astea, clasa politică vrea să se împerecheze cu un electorat frigid, care de regulă rămâne sloi la toată gama de giumbușlucuri încercate de politicienii atrași de perspectiva împerecherii, împerechere de unde să rezulte un puiuț, sub forma unui mandat de doi sau de patru ani.
Dar apropo de alegeri, să vă povestesc o întâmplare de la localele de anul trecut. Într-o comună din zona Moldovei, a fost ales pentru funcția de primar un candidat care decedase în dimineața scrutinului. Chiar așa: omul zăcea lat pe năsălie încă de la primul cântat al cocoșilor, cu lumânarea postată corespunzător la căpătâi; dar, în ciuda acestui mic impediment, oamenii din sat continuau să-l voteze înfocat, cu fermă încredere că fac alegerea potrivită.
Până la urmă, scrutinul a fost refăcut, dar eu cred că răposatul a fost victima unei nedreptăți. Deși mort, el ar fi trebuit să depună jurământul și să-și intre imediat în pâine, fiindcă abia el reprezintă primarul românesc ideal. Dacă, vorbind în sens figurat, mai toți primarii sunt morți în timpul mandatelor, nu văd de ce este discrimat un primar mort în sensul cel mai propriu al cuvântului.
În plus, să fim de acord că un primar mort prezintă nenumărate avantaje față de unul viu: primarul mort nu poate truca licitații, nu-și poate aduce neamurile în primărie, nu poate încasa mită, iar salariul i se poate vărsa în contul organizațiilor umanitare.
