Atitudinea vedetei televizate Dan Diaconescu este tipică pentru nenumărații inși căpătuiți dubios în această țară. Dacă, în sfârșit, ei sunt luați la întrebări și împinși, discret sau ferm, spre tribunale, pe baza existenței unor plângeri grave la adresa lor, asta nu se întâmplă fiindcă în fine legea din România are și ea, gârbovită, un puseu de verticalitate.
Nu, dacă unor bengoși ca Diaconescu li se pune lampa în ochi și cătușa la glezna mâinii, pentru ei asta înseamnă că președintele țării ține morțiș să le-o coacă. După ce președintele se jură pe toți zeii că e străin de afacere, e luat de guler și săltat în aer micul nostru premier. Iar dacă și ăsta zice vai de mine, „n-am discutat niciodată și nu voi discuta niciodată cu vreun procuror despre arestarea vreunei persoane“, atunci se trece la axa Berceanu – Videanu – Blaga. Dacă și axa se scuză, argumentând că noi suntem o simplă axă nevinovată, nu v-am greșit cu nimic, domnule justițiar televizat, investigatorul Diaconescu trece la eșalonul patru de bănuiți. După care, la eșalonul cinci. Și tot așa, într-un serial al scuzelor plin de suspans, cu audiență maximă.
Și, într-un final de film polițist în care Dan Diaconescu interpretează cam stângaci rolul lui Dan Diaconescu, detectivul de la popularul post „Oligofrenia TV“ descoperă că mâna răzbunătoare aparține femeii de serviciu de la Cotroceni, în complicitate cu instalatorul, amândoi frustrați că Elodia tot n-a apărut, deși ei își plătesc la timp abonamentul la firma de cablu.
Dacă aș avea talentul bătrânului Caragiale, ce schiță aș mai scoate de aici! Nenorocirea face să nu am talentul lui Caragiale, așa că nu pot decât să întreb, ca un om simplu, ale cărui impozite contribuie și ele la lefurile șefilor acestei țări:
– De ce au ajuns președintele și premierul să îi dea explicații unuia de teapa lui Diaconescu? De ce trebuie ei să se jure că nu-s implicați în cătușele îmbrăcate de ăsta? Oare, într-un caz similar, alde Obama și Sarkozy ar proceda la fel?
