Un mic reproș pe care, cu timiditate, îl făceam în tinerețe operei lui Caragiale atingea problema numelor neverosimile puse de el anumitor personaje. Brânzovenescu, Farfuridi, Perjoiu… O pană de ales al îngerilor nu are trebuință de asemenea trucuri ieftine pentru a obține efectul comic… Dacă ești meseriaș, îți botezi personajele normal, lăsându-le apoi să devină singure caraghioase, fiindcă așa e în viață.
Cu timpul, mi s-a mai potolit din avântul critic, din care n-a mai rămas nimic azi, când ne lăudăm cu parlamentari ca Wiliam Brânză sau Toni Greblă, nume pe care Caragiale n-ar fi îndrăznit să le puie personajelor sale, căci și la el neverosimilul avea, totuși, o limită.
Să mai adaug că singura amendă pe care am primit-o vreodată de la un polițist o datorez agentului Barabulă? Erau parcate foarte multe mașini într-un loc, ce-i drept nepotrivit, dar cum „barabulă“ înseamnă cartof pe moldovenește, agentul Barabulă m-a amendat doar pe mine, fiindcă mașina mea avea număr de București. Pluteau în aer niște apropouri despre cum ne-am putea înțelege, dar eu nu dețin arta de a strecura peșcheșuri în buzunarele celor chemați să respecte legea. Văzându-mă atâta de prost, Cattani-Barabulă a simțit o enormă satisfacție să-mi completeze, cu mâna sa familiarizată cu cultura cartofului, procesul-verbal.
Dar să termin cu arabescurile și să trec la subiect. Nu mi-au fost niciodată prea dragi polițiștii românești, în principal din pricina modului arbitrar cum aplică legea. Cu toate astea, recunosc că printre ei sunt mulți oameni profesioniști și onești și că, în general, Poliția Română se afla pe un drum bun. Se afla. Acum, cred eu, nu se mai află.
Știm, tuturor celor hrăniți de la buget li s-a amputat leafa, dar la ei urmările se vor ilustra mult mai dureros în siguranța cetățeanului. Nu numai că vor deveni mult mai ușor coruptibili, ei care nici până acum nu erau străini de fenomen, căci tot se zice din bătrâni: „dacă stăpânul e zgârcit, sluga-i hoață“. Nu numai că vor fraterniza mai des cu clanurile mafiote, căci nici de asta nu erau străini. Dar vor deveni mult mai indiferenți la răul omului de rând. Va dispărea, ca să zic așa, tocmai latura umană a profesiei lor.
Se vor implica, așadar, cu 25% mai puțin în tot ce fac. Cu acel 25%, care conține parte sufletească din meseria de polițist. Iar asta înseamnă dezastru.
