În cei 9 ani petrecuți în Școala Japoneză, nu am învățat numai să vorbesc limba japoneză, ci și să beau ceaiul ca o japoneză, să dansez ca o japoneză și să mă port ca o japoneză. În consecință, am început să îi înțeleg destul de bine pe japonezi și cultura lor (un lucru greu de făcut din privința lor) și chiar să mi se spună că mă port mult prea mult ca o „japoneză“. După părerea mea, în limba japoneză există 2 grade de politețe. Unul find „politicos“, iar celălalt fiind „extraordinar de politicos“, cel de-al doilea incluzånd diminuarea de sine față de o persoană mai în vårstă sau mai mare în grad. De exemplu, cånd cineva mai în vårstă m-ar complimenta, eu ar trebui să neg complimentul și să fiu „modestă“. Cam așa făceam eu pånă nu demult, iar cånd cineva îmi spunea „Bravo!!“ eu dădeam din cap în stånga și-n dreapta ca și cum nu aș fi făcut nimic special. Deși acest fel de politețe este mult diferit de stilul european, nu pot să zic că nu am învățat nimic din practicarea lui. Am înțeles că e recomandabil să fii politicos și să ai bune maniere, iar alegånd binele de rău, am învățat să mă apreciez mai mult pe mine însămi.
Cum să privești lumea cu ochii deschiși
Un alt lucru pe care l-am învățat în încercarea de a fi o adevărată „japoneză“ este să privesc lumea cu ochii deschiși. Cum în toată școala, din clasa întåi pånă în a 9-a, erau numai 26 de copii și eu eram singura elevă din clasa a 9-a, a trebuit să stau mai mult cu cei din clasele mai mici. A trebuit să vorbesc pe înțelesul lor, dar de asemenea și pe înțelesul adulților, atunci cånd trebuia să țin discursuri la anumite evenimente oficiale. De aceea, de cåte ori nu știam un cuvånt, îl căutam cu ajutorul unui dicționar electronic cumpărat din Japonia, iar în fiecare zi țineam un jurnal personal pentru a exersa atåt scrisul, cåt și modul de exprimare. Mulți oameni spun că limba japoneză ar fi grea, dar eu personal cred că romåna este mult mai grea (în special pentru japonezi), în romånă un cuvånt avånd multiple forme de conjugare, iar în japoneză nu (de exemplu, „a merge“ se conjugă în mai multe feluri în romånă, dar în japoneză rămåne la fel). Avånd ocazia de a învăța și a folosi tot mai multe cuvinte în japoneză, a început să îmi placă să scriu în japoneză și să folosesc tot mai multe cuvinte noi. Am învățat să ascult sunetul limbii japoneze, nu numai să înșir cuvinte după cuvinte. Am învățat că din simplitatea și blåndețea limbii japoneze poate ieși un lucru deosebit și emoționant. Am învățat că în japoneză sunt mai multe cuvinte pentru a descrie ploaia decåt în orice altă limbă și că mărul verde la ei nu e verde ci albastru ( AO în japoneză), caci „AO“ mai înseamnă și „sănătos“, ei considerånd culoarea verde sănătoasă.
Ultimul lucru pe care îl voi menționa este faptul că, deși am fost în Japonia fiind încă un copil, nu mi s-a părut foarte diferită de Romånia, cu o singură excepție. Poate ați mai auzit acest fapt despre Japonia, dar cånd încerci să te urci într-un metrou plin ochi, e și mai mare impactul. Deci, în concluzie, în dimineața de luni, în Japonia, mai bine mergi pe jos decåt înghesuit în metrou ca o sardină.
Andra Ignat
