Amurgul unei zile de primavara parea ca pune incetul cu incetul stapanire peste culmile paduroase ale muntilor ce inconjoara localitatea Colti din judetul Buzau. Situata nu departe de mirifica vale a Buzaului, acolo unde sipotul apelor iti canta legende legate de istoria locului, asezarea de la Colti a intrat deja in patrimoniul cultural national si mondial datorita unei colectii de chihlimbar, unica, de altfel, in tara si in Europa. Cladirea ce adaposteste colectia a fost construita in anul 1973 de catre locuitori pentru a se expune aici chihlimbar. La Colti se gaseste chihlimbar in sol, fiind, de altfel, singura comuna din tara unde aceasta piatra pretioasa se poate observa in straturi dezvelite, la suprafata. Se pot vedea aici chihlimbarul brut si cel prelucrat in obiecte de nuante si culori diferite – de la galben transparent pana la negru opac; toate nuantele de culori inchise poarta numele de romanit-negru, negru verde, maron-inchis, rosu-rubiniu. Se poate admira, de asemenea, chihlimbarul in roca, a carui prelucrare impune o munca de artizan – roca este, de fapt, o argila ce se inmoaie in apa, dupa care bucata de chihlimbar se spala, i se da o forma prin taiere cu un fierastrau subtire, conceput special in acest sens. Dupa aceea, se lustruieste si se slefuieste la un polizor din lemn sau electric cu praf de piatra lucie, aceasta fiind un gips ce se gaseste in zona respectiva.
Exista in colectie o bucata mare de chihlimbar de circa doua kilograme, descoperita intamplator de un trecator care strangea piatra de pe albia unui rau, in urma unei ploi torentiale, un medalion care pastreaza conservate fragmente de frunze si un obiect de forma unui catel ce are conservata in interior o furnica despre care specialistii afirma ca insecta respectiva a trait la Colti acum 30 milioane de ani. La exponatele deosebit de valoroase de chihlimbar cu fragmente din plante sau animale se adauga fotografii cu cele mai reusite si bine pastrate fosile din lume din aceasta piatra. Sa amintim faptul ca termenul de chihlimbar provine din limba persana si a fost adus la noi de catre turci, care pretindeau acea bogatie ca tribut, printre altele; acesta circula inainte cu denumirea de ambra, cu intelesul de -galben-, dar locuitorii din Colti il numesc -piatra soarelui- sau -piatra sanatatii- deoarece cred ca un obiect de chihlimbar purtat ca talisman este aducator de noroc, apara de rele sau chiar vindeca unele boli.
Primul savant roman care a pus in adevarata sa valoare chihlimbarul de aici pe plan international a fost Gheorghe Munteanu Murgoci, buzoian de origine, nascut la 20 iulie 1872, la Macin, fiu de tarani mocani, vesnic pe drumuri, veniti din Ardeal si stabiliti la Bisoca in judetul Buzau. El s-a straduit sa le demonstreze strainilor ca tot chihlimbarul de la noi este ambra veritabila, si nu tamaie asa cum se considera in lume. Dumitru Grigorescu, inginer geolog din Buzau, fiu de profesori, este singurul roman care a extras in mod organizat chihlimbar de la Colti, cumparand sau concesionand terenuri, in perioada 1902-1937; el a avut la vremea respectiva cea mai frumoasa colectie de chihlimbar din lume, care nu s-a pastrat pana astazi. Unicitatea exponatelor din colectie, asa cum a tinut sa precizeze doamna Viorica Nica, custode, consta in faptul ca materia prima – chihlimbarul de aici este diferit de cel din alte zone ale lumii, deoarece acesta provine din specii diferite de conifere, are o structura si coloratura aparte. Interesul pe care il prezinta colectia din aceasta localitate a atras si atrage in continuare multi vizitatori de pretutindeni, de la tineri si copii, pana la personalitati ale culturii si stiintei romanesti, cum ar fi Antonie Plamadeala – fost episcop de Buzau, Ioan Alexandru, Philippe Etienne, fostul ambasador al Frantei la Bucuresti s.a. Demn de consemnat este si faptul ca profesorul Florin Colceag, recunoscut in tara, dar si in strainatate pentru pregatirea lotului olimpic al Romaniei la matematica, a reusit sa adauge chihlimbarului din muzeu o expozitie de pietre semipretioase – flori de mina, agate, opale, diverse fosile -, toate culese prin stradanii proprii. Dar toponimul Colti vizeaza nu numai chihlimbarul, pe vremuri mai scump decat aurul, ci si 29 de monumente rupestre – stanci uriase scobite in interior de om cu scopul de a fi folosite ca locase de cult sau ca locuinta. Asemanatoare cu cele de la Meteora din Grecia ori cu cele din sudul Frantei, ele constituie locuri de meditatie si reculegere, de impacare cu universul. Cea mai aproape de Colti este Biserica de la Alunis, atestata documentar in 1352, monument sapat in piatra unde se tin in prezent slujbe religioase, cu o legenda extrem de interesanta. Se spune ca ea a fost construita de doi ciobani in urma unui vis. Maica Domnului ii sfatuia sa sape in stanca langa care ei isi tineau turma de oi pentru ca acolo vor gasi o icoana. Visul s-a adeverit, aici a fost construit un locas de cult pe al carui perete sudic se afla incizate mai multe cruci. La circa 2 km de Alunis se mai gasesc alte monumente rupestre: Pestera lui Dionisie Torcatorul, Pestera lui Iosif, despre care se stie ca a functionat ca biserica pana in 1871. Am parasit Coltii de pe Valea Buzaului coplesiti de impresia de autenticitate, rusticitate si frumos, desprinsa din tot ceea ce am vazut aici, retina ochiului nostru memorand si expozitia de etnografie gazduita sub acelasi acoperis cu rocile de chihlimbar, expozitie cu obiecte specifice zonei – cricul si opincile din lemn, razboiul de tesut, cateva ii, stergare tesute sau cusute. Acestora li se adauga si obiecte stravechi de ceramica din secolele XVII-XVIII – castron, opait s.a., ele facand din muzeul din renumita localitate buzoiana un veritabil punct de atractie inclus in peregrinarile dornicilor de frumos.
Dan Stroe
