Delta Dunării se întinde pe o suprafaţă de 5050 km pătraţi, împreună cu complexul lagunar Rasim – Sinoe. Delta propriu-zisă are o suprafaţă de 2540 km pătraţi, care creşte anual cu 40 m pătraţi, datorită celor 67 milioane tone de aluviuni. Prima atestare istorică a Deltei Dunării aparţine grecului Herodot, care descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Deltă, după ce poposise la Histria. Aici sunt prezente mai mult de 320 de specii de păsări şi 45 de specii de peşte de apă proaspătă, Delta Dunării intrand în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991 ca rezervaţie a biosferei. Un peisaj mirific se oferă turistului avid de natură. 18 rezervaţii protejate şi zone-tampon sunt răspandite în Deltă. Amatorii pescuitului sportiv pot găsi în apele Deltei ştiucă, somn, crap, şalău, caras, caracudă, avat, biban, roşioară, plătică, lin. Vegetaţia este una specifică mlaştinilor şi ocupă 78% din totalul suprafeţei. Dunărea, ajunsă la Pătlăgeanca, se bifurcă în două braţe, Braţul Chilia la nord şi Braţul Tulcea la sud, braţ care mai apoi se desparte în Braţul Sulina şi Braţul Sfantul Gheorghe. Braţul Chilia formează graniţa cu Ucraina şi transportă pe cursul său de o lungime de 104 km 60% din apele şi aluviunile Dunării. Braţul Sulina este situat în mijlocul Deltei, şi, spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor maritime. Cursul braţului Sfantul Gheorghe este orientat spre sud-est şi se desfăşoară pe 112 km, transportand 22% din debitul Dunării. La vărsare formează insulele Sacalin, considerate un început de deltă secundară. Delta Dunării este cea mai nouă formă de relief din Romania.
