Ar aşterne rînduri care ar isca mare scandal. Ar spune, de pildă, aşa: -Daţi-mi statul cel mai absolutist, în care oamenii să fie sănătoşi şi avuţi – îl prefer statului celui mai liber, în care oamenii vor fi mizeri şi bolnavi- (Timpul, 23 dec. 1877).
Citind el prin gazete serioase că leafa medie de azi nu e nici măcar o cincime din cît îţi trebuie ca să trăieşti omeneşte într-o lună, ar scrie iar negru pe alb: -Noi credem însă că un sistem care, oricît s-ar îmbogăţi <patrioţii>, are de rezultat moartea reală a unei naţii, e tot ce se poate mai rău şi mai ucigaş ca sistem- (Timpul, 8 mai 1881). Ar fi la fel de indignat de -augmentabilitatea discreţionară a unui budget ale cărui cheltuieli sporesc în realitate, ale cărui venituri se îmflă fără realitate- (Timpul, 22 febr. 1880).
Dezamăgit, dacă nu dezgustat, de -ficţiunea parlamentară-, ar observa şi acum, în era ordonanţelor de urgenţă, că -regimul parlamentar s-a viciat la noi din zi în zi mai mult, încît miniştrii au ajuns astăzi în poziţia de-a putea guverna după placul lor, fără control de jos, fără control de sus- (Timpul, 22 febr. 1880).
Ca tot omul cu scaun la cap, ar fi îngreţoşat de vagul, golănia şi poşirca -tranziţiei-: -Chiar dacă epoca formelor goale, care domneşte…, s-ar putea explica, deşi nu justifica, prin cuvîntul <epoca de tranziţiune>, e evident că sarcinile cu care tranziţiunea ne-a încărcat cu asupra de măsură ne dictează de a ne întoarce de pe calea greşită, de a privi în mod mai limpede starea adevărată a ţării, de-a judeca în mod mai limpede necesităţile ei- (Timpul, 17 febr. 1880).
Privind la servilismul cu care se adoptă modele şi soluţii care nu ni se potrivesc organic:-o serie de fraze ieftene, copiate din gazete străine, din discursurile unor politicieni trăiţi şi crescuţi în alte ţări, a înlocuit şi înlocuieşte încă silinţa de-a învăţa singuri; raţionamente străine, răsărite din alte stări de lucruri, înlocuiesc exerciţiul propriei judecăţi- (Timpul, 17 febr. 1880), Eminescu ar clama din nou: -Ţinta noastră a fost totdeauna conservarea elementului naţional şi ocrotirea acestui element contra concurenţei excesive şi a propriei lui neprevederi- (Timpul, 6 dec.1881). Şi, ca un corolar: -Sau ţara aceasta să fie în adevăr românească, sau nici nu merită să fie- (Timpul, 6 aug.1881). Multe jurnale şi ONG-uri, însă, l-ar beşteli amarnic pentru asta şi l-ar acuza că vrea să rupă coaliţia şi să ne scoată din Europa. Nu l-ar lua nici un ştab în echipa de gazetari care-l însoţesc peste hotare. Precis ar fi numit -găozar-.
Contemplînd mănoasele holdinguri şi reclamele galeşe care ne-ndeamnă pe englezeşte să make things go better, într-o capitală atît de fandosită, încît nici hotelul din buricul tîrgului nu se mai cheamă -Bucureşti-, ci -Bucharest-, Eminescu ar mai scrie o dată: -Chestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de desvoltare a acestei ţări este ca elementul românesc să rămîie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi generoase, bunul lui simţ, c-un cuvînt geniul lui să ramîie şi pentru viitor norma de desvoltare a ţării şi să pătrundă pururea această desvoltare. Voim statul naţional, nu statul cosmopolit, nu America dunăreană- (Timpul, 17 dec. 1881).
Nu era şovin – punea doar condiţia elementară ca individul, de orice viţă ar fi, să fie loial, fidel şi devotat ţării: -Noi credem că e mai mult ori mai puţin indiferent dacă oamenii care supun desvoltarea lor proprie desvoltării naţionale a României sunt, în orice caz, de origină pură traco-romană sau dacă, într-un număr de cazuri, această origine nu este atît de proprie- (Timpul, 17 dec. 1881). Viziunea sa, nu etnocratică, era una de demnitate şi dominanţă naţională.
Dacă ar trăi azi Eminescu, ar fi foarte înjurat şi probabil că ar înnebuni mai repede.
________________________
1) Citatele sunt din ediţia: M. Eminescu, Scrieri politice, ediţia a III-a, comentate de D. Murăraşu, Ed. Scrisul Românesc, col. -Clasicii români comentaţi- (sub îngrijirea d-lui N. Cartojan), Craiova, ş1937ţ. Am respectat, evident, grafiile specifice autorului.
