Recentul ciclu de emisiuni al unui post de televiziune despre parlamentari (unii, milionari în euro) care au locuințe proprii în București, dar înhață și bani de chirie sau de hotel, a repus în discuție calitatea componenților Legislativului și a instituției înseși. Am fost 8 ani senator (1996-2004), cunosc lucrurile dinăuntru. Am criticat, fără ezitare, de la tribuna Senatului, lucrurile care-mi displăceau. Îmi publicam apoi intervențiile în rubrica pe care o aveam într-un cotidian central. Îl rog pe cititor să-mi permită a da cîteva citate.
IMAGINEA. "…Știți bine că, dintre toate instituțiile statului, Parlamentul are în opinia publică imaginea cea mai amărîtă, fiind perceput în culorile ineficienței, ale tragerii de timp, ale vorbăriei prea adesea sterile" (16 decembrie 1996, declarație politică, plenul Senatului).
CONFIDENȚIALITATEA SALARIILOR. "Sunt categoric împotriva ideii ca aceste salarii să fie confidențiale. E aberant! Cum să fie confidențial salariul meu de parlamentar provenit din banii contribuabililor? Parlamentul nu e firmă privată. Din păcate, banii oferiți pentru cazare și, în genere, Çsuma forfetarăÈ a deputaților lasă loc suspiciunilor. În ceea ce privește venitul unui senator, care este și președinte de comisie, reproduc mai jos fluturașul meu de salarizare pe ultima lună" (Interviu, A. P. – Cuget liber – Constanța, 1 noiembrie 1997).
PREA MULȚI PARLAMENTARI. "…Opinia mea fermă este că avem un Parlament disproporționat de mare față de putințele și trebuințele țării. Ținem degeaba două Camere și 486 de parlamentari. Lucrurile ar merge mai ieftin și mai operativ cu un parlament unicameral, cu circa 100 de membri, n-ar mai dura cu anii pînă să iasă o lege!" (Jurnalul național, 30 martie 1998). "Domnul președinte al PNL, Mircea Ionescu-Quintus, a descoperit acum că Çs-a greșit cînd am făcut un parlament bicameralÈ. Eu, să-mi fie cu iertare!, spun și scriu acest lucru de doi ani de zile. Avem 500 de parlamentari, cînd ne-am descurca foarte bine cu 100-150. La cît de săracă e țara, ar fi și mult mai potrivit și mai decent. Pe de altă parte, trecerea unei legi prin filierele a două Camere succesive este scandalos de lentă: durează cîțiva ani! Dacă politicienii ar ține mai mult la populație decît la avantajele lor, Constituția ar fi imediat modificată, în sensul de a reduce cele două Camere (pleonastice!) ale Parlamentului, pentru vreo 20 de ani, la una singură. Dar mă tem că acest lucru nu se va întîmpla" (Jurnalul național, 24 mai 1999).
VOT UNINOMINAL. "…Doresc un Parlament cu persoane care să fi fost alese prin sistemul uninominal pe liste, adică pentru meritele, valoarea și promisiunile lor personale, nu pe sistemul listelor de partid, care nu încurajează decît servilismul fanariot către șef: pupatul tălpilor, dusul tăvii, ploconul, lingușeala smerită, îngînarea papagalicească, clientelismul, conspirativitatea de clan, gregaritatea lălîie, nesimțirea față de electorat" (Jurnalul național, 28 decembrie 1998). "Așa cum e structurat acum sistemul electoral (cu vot pe liste), oamenii care pătrund în Parlament nu sunt, de fapt, aleși de cetățeni, ci de partide. Ele decid cine e primul și cine-i al șaptelea pe listă, adică cine va intra și cine nu. Asta stimulează slugărnicia și bisericuța de partid: ca să se aleagă și-n legislatura următoare, parlamentarul are interesul să fie bine văzut de șefi, nu de populație. Indiferent la pulsul țării, el va face sluj (am văzut numeroase cazuri) la directivele conducerii. Ieșirea din această mlaștină este votul uninominal (pe liste), prin care cetățeanul chiar hotărăște pe cine trimite în Parlament" (Jurnalul național, 1 martie 1999).
MAȘINI STRĂINE. "Văd zilnic, în fața Senatului, tot mai puține Dacii și tot mai multe Volkswagen-uri. N-am să înțeleg niciodată de ce instituții bugetare de prim rang, cum sunt Parlamentul sau Guvernul, în loc să cumpere, pentru uzul lor, mașini autohtone, cumpără mașini străine (de zeci de ori mai scumpe), transferînd astfel banul contribuabilului român în buzunarele unor firme de afară. Nu numai că nu accept, dar cred chiar că asta e o nerușinare" (Jurnalul național, 24 mai 1999).
PLECĂRI ÎN STRĂINĂTATE. "…Întrucît tot ceea ce facem este pe banii contribuabilului, el are dreptul să știe cum și pe ce îi cheltuim. Noi, Senatul, ar trebui să afișăm la loc vizibil (adică la îndemîna presei și implicit a opiniei publice) nu doar lefurile care revin fiecărui rang, fiecărei funcții din Senat (președinte, secretar, chestor, senator etc.), ci și diurnele de deplasare, în țară și în străinătate. Și mai ales, ar trebui să afișăm, non-stop, programul deplasărilor peste graniță. Să știm și noi, colegii lor, să știe și presa: care senatori sunt plecați, unde sunt, cît costă, care e scopul deplasării și alte asemenea detalii de interes. Mi se pare incorect să ținem secrete plecările parlamentarilor, întrucît noi nu suntem nici agenți acoperiți, nici lucrători ai serviciilor secrete" (12 martie 2001, declarație politică, plenul Senatului).
P.S. PRONOSTICUL meu pentru euro-scrutinul de duminică (la care nu voi merge), cu aproximație de 2-3%: PSD 20%, PD 17%, PNL 13%, PRM 10%, PNG 6% UDMR 4%. Participare: 30%.
