Starea jalnică de brambureală, samavolnicie şi ipocrizie politică din România de azi e perfect vizibilă în tărăşenia -referendumului- secuiesc sau în discuţiile de după succesul în Senat al moţiunii împotriva ministrului Monica Macovei. Să le luăm pe rînd.
În zeci de reportaje de televiziune apar imagini din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş cu pancarte, banere, afişe, panouri, urne inscripţionate, formulare – toate cu cuvîntul REFERENDUM. Nenumăraţi oficiali locali au folosit acest termen, nu altul, în intervenţii tipărite în ziare, radiodifuzate sau televizate. Mai nou, unii dintre ei, mai -şmecheri-, îşi bat pur şi simplu joc de reporterii care-i intervievează (şi, prin aceştia, şi de noi toţi) şi nu mai folosesc cuvîntul -referendum-, ci spun că e un -sondaj- sau un -test-. Oare ei cred că au de-a face cu o ţară de idioţi? Un -sondaj-, un -test- nu se face din poartă-n poartă, din om în om, toţi la rînd, ci pe un eşantion reprezentativ. Pentru întreaga naţiune română, eşantionul este adesea de o mie şi ceva de persoane, considerat suficient de sociologi. Iar în Har-Cov, pentru -sondaj- se bate din uşă-n uşă, luîndu-se votul a zeci de mii de persoane?! Asta e -sondaj-? Cum să nu te simţi pur şi simplu exasperat, revoltat de nevolnicia autorităţilor locale şi centrale, care îngăduie să fim, efectiv, luaţi -la mişto- în acest fel. Preşedintele Băsescu însuşi joacă o carte echivocă şi neserioasă. D-lui spune: -Dacă e referendum, e ilegal. Dacă e test, e test…- De parcă ar fi vorba de zăcămintele de uraniu de pe planeta Jupiter sau de culoarea ochilor lui Tutankamon, lucruri îndepărtate şi obscure, pe care nu le putem cunoaşte nemijlocit, umblăm cu ipoteze şi presupuneri. Cînd pe urnele cu care umblă zăpăciţii ăia scrie REFERENDUM, cînd de luni de zile se vorbeşte despre şi se şi face acel REFERENDUM, de ce mai bagă preşedintele -dacă-? De ce nu se iau imediat măsurile politice cuvenite – subliniez: politice – de demitere a prefecţilor sub patronajul cărora se petrece aşa ceva? De ce? Pentru că e o complicitate cu această murdară lucrătură. Preşedintele spune doar de ochii lumii că -e ilegal-. De fapt, nu se întîmplă nimic care să sancţioneze încălcarea legii. Curat ilegal, da* lasă-i în pace, că-s de-ai noştri! Lucrurile se petrec de parcă organizatorii acestei porcării – nederanjaţi de nimeni – ar fi deja într-un ţinut de sine stătător, în care Statul român n-are niciun cuvînt de spus. Dacă mîine lipovenii din Deltă ar iniţia un -referendum- prin care să ceară alipirea României la Ucraina, tot aşa nu le-ar spune nimeni nici -du-te-mai-încolo-?!
Senatul votează, cu o zdravănă majoritate, o moţiune care cere demiterea d-nei ministru Monica Macovei. În articolul 152, punctul (2) din Regulamentul Senatului scrie negru pe alb: -Moţiunile adoptate de Senat se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi sunt OBLIGATORII pentru Guvern şi membrii săi, precum şi pentru celelalte persoane vizate- (http://www.cdep.ro/pls/legis/ legis_pck.htp_act_text?idt=26144; s.gp). Constiţutia vorbeşte în acelaşi sens (art. 67: http://www.cdep.ro/ pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3). Ei bine, în ţara lui Cremene-Vodă, astea rămîn literă moartă pe hîrtie. Cei vizaţi le sfidează cu nonşalanţă. Doamna ministru declară eroic: Nu demisionez. Dl prim-ministru afirmă că n-o revocă pe d-na ministru, că aşteaptă nu-ştiu-ce. Asemenea atitudini sunt stranii şi nocive. De la Montesquieu şi Tocqueville încoace, e un lucru elementar: legislativul coordonează executivul, guvernul se subordonează parlamentului. Cînd guvernul nu mai ascultă de parlament, intrăm în anarhie, dictatură, autocraţie – numai democraţie nu mai e.
De fapt, sunt convins că acestea sunt numai nişte zbateri agonice. -Referendumul- secuiesc va rămîne un morman de hîrtiuţe inutile, pentru că dacă se va trece de la vorbe la fapte, ţara ar lua pur şi simplu foc. Sper că serviciile de informaţii ştiu asta şi veghează. D-na ministru Macovei va fi înlocuită, e chestie de zile (scriu în dimineaţa de 14 febr.). Dar însuşi faptul că asemenea îmbăţoşări anomice se pot petrece e scandalos şi îngrijorător.
De fapt, voiam să scriu despre cu totul altceva: despre faptul că trei milioane de oameni au pensii sub salariul minim pe economie, două-trei milioane de lei, în timp ce alţi bugetari, de la agenţii de stat, au lefuri medii (atenţie: medii!) de 93 de milioane pe lună (cf. Adevărul, 6 febr. 2007). Dreptatea umblă cu capul spart.
