Situația e gravă și se va agrava. Vinovății sunt de ambele părți.
Să încercăm să ne punem în locul italienilor. Locuiți într-un bloc. Pe lîngă el sunt oarece spații verzi, mai mult sau mai puțin îngrijite. Deodată, acolo încep să apară niște corturi și niște "colibe", cu oameni gălăgioși și insalubri. O privire rapidă te face să bănuiești că nu trăiesc decît din furat și cerșit. Devin zilnice tărăboiul, găinăriile, scandalurile, furturile, tîlhăriile, violurile. Stilul de viață al zonei cu pricina e intens perturbat. Nu v-ați enerva, nu v-ați agita, n-ați cere intervenție? Ba bine că nu.
Nu facem decît să "exportăm" ceea ce am produs în 18 ani: anomie, grosolănie, violență, fărădelege. Degeaba 90% din românii emigrați sunt cumsecade. De văzut se văd ceilalți. Știre e Ion care omoară, nu Ion care toarnă 12 ore pe zi mortar, pe o leafă de două treimi față de a lui Giovanni.
Exasperarea italienilor cuminți e justificată. Ea era previzibilă și, de altfel, a și fost prevăzută, în cărți bine cunoscute. Să deschidem celebra lucrare Ciocnirea civilizațiilor, a lui Samuel P. Huntington. Iată ce scrie acolo, la p. 292 (citez după ediția de la Ed. Antet, Buc., 1998, trad. Radu Carp): "Noii imigranți provin, în marea lor majoritate, din societățile non-occidentale. (…) Emigranții au înalte rate de fertilitate și, prin urmare, răspund de creșterea viitoare a populației în societățile occidentale. În consecință, occidentalii se tem din ce în ce mai mult că sunt acum invadați nu de către armate și tancuri, ci de emigranți care vorbesc alte limbi, venerează alți Dumnezei, aparțin altor culturi și le vor lua slujbele, le vor ocupa pămînturile, vor trăi departe de sistemul de prosperitate și le vor amenința modul de viață. Stanley Hoffman observa că aceste fobii, înrădăcinate în relativul declin demografic, Çsunt bazate pe veritabile ciocniri culturale și neliniști în legătură cu identitatea naționalăÈ".
Autorul acestor afirmații, întemeiate pe o bogată și savantă bibliografie, este politologul care a implementat în multe minți și cabinete vestice teza cărții sale, că "Europa se termină acolo unde creștinătatea occidentală se termină și încep Islamul și ortodoxia" (op. cit., p.232; s.gp). Și, atenție, el scria cele de mai sus în 1997!, cînd încă nu se produsese marea "năvală", generată de prima serie și apoi a doua serie (România și Bulgaria) de amplificare a UE.
Euforia integrării în UE a produs în milioane de cetățeni zburdalnici ideea utopic-frauduloasă că "ce e al tău e și al meu", că suntem "la noi acasă" pretutindeni, ca și cum n-ar mai exista națiuni distincte și diferențe adînci. 18 ani de capitalism barbar au zămislit cohorte de români fără respectul legii și al ordinii. Printre aceștia, cei mai mulți (din rațiuni complexe) sunt țigani. Să nu uităm că și la noi acasă au fost tensiuni similare celor din peninsulă: amintiți-vă doar de Hădăreni sau de Piatra Neamț unde a ieșit scandal ("ghetto! rasism!!") pentru că primarul voia să le facă țiganilor niște blocuri la marginea orașului. Și să ne amintim de un caz prevestitor, petrecut cu ceva timp în urmă, tot în Italia, cînd locuitorii unei suburbii milaneze au cerut să se construiască… un zid, care să-i apere de taberele "medievale" răsărite în preajmă. Cererea nu avea nimic rasist, viza doar protecția bunurilor, a securității individuale și, în esență, a unui mod de viață civilizat.
Acele "tabere" de corturi, colibe, barăci reprezintă principala culpă a autorităților italiene. Toleranța în privința unor așezări eminamente ilegale, focare de murdărie și infracționism, este inexplicabilă și de nescuzat. La fel de blamabilă este nu reacția presei sau a cetățenilor, ci reacția unor politicieni nesăbuiți și a guvernului, care expulzează intempestiv, pe criterii etnice, în disprețul legislației.
Să nu ne facem iluzii. Casa noastră e România, nu Europa. Un mare exilat, italian, a scris aceste două tulburătoare versuri: "Și vei vedea și tu ce pîine-amară-i / Să urci și să cobori pe-a altui' scară" (Dante).
