Punerea sub acuzare a Codruței Kovesi pentru aducerea în țară a lui Nicolae Popa în condițiile în care Romånia și Indonezia nu au avut și nu au un tratat de extrădare este halucinantă. Ce va urma? Punerea sub acuzare a românilor care l-au „extras” pe Omar Hayssam din Siria într-o operațiune secretă, deci făcută cu bani care nu apar în buget, probabil provenind de la firme sub acoperire? Cu siguranță nu vom afla niciodată dacă firma lui Ghiță era una de acest gen dar dacă este așa, după cum s-a văzut în miile de mărturii consemnate de ziarele din întreaga lume, de filme sau de cărți, serviciile nu iartă trădătorii. Ce țară își hăituiește procurorii care au reușit încarcerarea unor astfel de infractori condamnați la zeci de ani de închisoare pentru furtul a multe sute de milioane de dolari?
România a reușit atunci, fără tratat de extrădare, într-un timp record de un an și cinci luni, aducerea în țară a escrocului FNI Nicolae Popa, condamnat definitiv la 15 ani de închisoare în dosarul FNI. Timp record comparativ cu colegul său de celulă la închisoarea din Indonezia, Robert James McNeice, un cetățean neozeelandez care fusese arestat de poliția indoneziană în august 2008 la Aceh și care aștepta și el să fie extrădat în Australia, unde era acuzat de fraudă. Și deși între Australia și Indonezia exista un tratat de extrădare aflat în vigoare încă din ianuarie 1995, procedurile de extrădare în cazul lui Robert James McNeice au durat un an și opt luni, el fiind extrădat, potrivit informațiilor noastre, abia în aprilie 2010.
În dosarul penal în care Sorin Ovidu Vîntu a fost condamnat definitiv la închisoare cu executare pentru favorizarea lui Nicolae Popa se află transcrise mai multe convorbiri interceptate între oamenii lui SOV.
În presa română s-a vehiculat în 2011, ca și acum în cazul lui Udrea, că au intervenit autoritățile americane, că NATO sau UE a dat ceva la schimb pentru ca Nicolae Popa să fie extrădat. Surse diplomatice au declarat la acel moment ziarului CURENTUL că interceptările telefonice ale lui Vîntu au oferit autorităților române moneda de schimb pentru Nicolae Popa: generalii indonezieni corupți.
Kovesi a fost cea care a coordonat toată acțiunea de localizare pe 2.12.2009 a lui Poap la un hotel de lux din Jakarta și după arestarea sa de către indonezieni, toată procedura în vederea extrădării acestuia.
Astfel, așa cum reiese și dintr-o convorbire purtată în 09.10.2009 între Popa și Vîntu, agenții români au aflat că libertatea lui Popa era garantată în Indonezia de un general căruia acesta îi dădea un salariu lunar din banii trimiși de Vîntu. Oficialii români au transmis această informație omologilor indonezieni și astfel s-a ajuns la arestarea și mai apoi la extrădarea lui Popa.
„Popa Nicolae: – Cu generalul… dă semne, e… ți-am zis, el nu…
Sorin Ovidiu Vîntu: – Da, măi, trebuia să-mi dai… Băi bătrâne, trebuia să-mi dai niște scoruri. Zi…
Popa Nicolae: – Ți-am zis, la el, ce trebuie acuma… trebuie 43.000.
Sorin Ovidiu Vîntu: – Am înțeles. Ți-ai fixat care e suma lunară, după aia, de care ai nevoie?
Popa Nicolae: – O… suma anuală, Sorin… m-am gândit că un 200.000 ar acoperi inclusiv generalul, salariul lui lunar… anual.
Sorin Ovidiu Vîntu: – Te referi la suma anuală, da?
Popa Nicolae: – Da, da, da.“
Președintele Indoneziei, care a aprobat extrădarea lui Popa în 22 martie 2011, era general cu patru stele al armatei indoneziene, numit de presa locală „generalul înțelept“ fiind ofițer activ 27 de ani și fiind foarte sensibil la cuvintele „corupție“, „general“, „poliție“. Se pare că, folosind informațiile din România, s-a reușit în Indonezia dovedirea unor acuzații de corupție împotriva mai multor ofițeri superiori din poliție.
Astfel, în dosarul 49702/3/2010 în care este judecat Vîntu la Tribunalul București, se află chiar un document oficial în care procurorul general al României, Laura Codruța Kovesi este informată în 6 aprilie 2010 că șefa Departamentului Ministerului Justiției din Indonezia, doamna Chairi Jah, „a luat legătura cu Poliția Națională, însă nu a primit niciun răspuns concret, motivația fiind că departamentul respectiv se află în mijlocul unei anchete interne, după ce angajați ai acestuia au fost acuzați de fapte de corupție“.
Kovesi a lucrat ca la carte: fratele lui Popa, folosit ca momeală în Indonezia
Imediat după audierea sa la PÎCCJ din 3 decembrie 2009 și după ce a fost pus sub învinuire pentru mărturie mincinoasă, confiscându-se cei 20.000 de euro primiți de la Vîntu și aflați asupra lui, Virgil, fratele lui Nicolae Popa, pleacă totuși în Indonezia, fără a fi oprit în vreun fel de autoritățile române și fiind folosit ca momeală pentru destructurarea rețelei de polițiști corupți din vârful Poliției Naționale a Indoneziei. Pentru că, așa cum reiese din interceptările realizate de SRI pe „vectorul“ Sorin Ovidiu Vîntu, Virgil Popa avea asupra lui și jumătate din suma cu care trebuia „să ungă“ personaje corupte din Indonezia. Autoritățile române l-au lăsat să treacă frontiera mai mult ca sigur filat îndeaproape, cu banii la el, tocmai pentru a-i duce direct la ținta coruptă indoneziană. Suma pe care Virgil a scos-o din România este de… 3 cisterne, așa cum reiese din convorbiri, urmând ca să mai livreze la eliberarea lui Popa încă 3… cisterne. Dacă prețul pentru un an de libertate înainte de scandalul arestării era de 200.000, cel mai probabil cele trei cisterne reprezintă 3 sute de mii de dolari.
În rechizitoriul prin care Vîntu a fost trimis în judecată sunt redate nenumăratele convorbiri dintre Virgil Popa și Alex Stoian, aghiotantul lui Vîntu, judecat și el alături de SOV pentru complicitate cu acesta.
Ajuns în Indonezia și cu fratele aflat în arestul poliției, Virgil Popa îi dă nenumărate telefoane lui Stoian, cerând insistent să discute cu Vîntu pentru a-i trimite a doua jumătate a sumei de bani pentru a-i da mită și, astfel, Nicolae Popa să nu fie extrădat, ci eliberat.
28.12.2009, la ora 15:16:50, Alexandru Stoian este contactat din Indonezia, de unde i se transmite următorul mesaj SMS: Vă salut dlor. Am din nou confirmarea că treaba merge înainte. Se caută acoperirea…“
31.12.2009, la ora 09:27:19, se primește următorul mesaj scris de la postul telefonic (mobil, Indonezia): „Vă salut domnilor. Azi se semnează doc. Să mă sune el urgent. Mulțumesc frumos. V.“
02.01.2010, la ora 16:34:21, Alexandru Stoian ia legătura cu un domn, aflat la postul telefonic (mobil, Indonezia):
…
„Domnul: Nu știu cum… Dacă ai știi tu, să nu uiți. Băi, chestia e așa. În primul rând, aș vrea totuși să vorbesc cu el, dacă ar putea. Dacă nu poate, oricum, îți spun ție. Am senzația că suntem într-un cerc. Deci, pe 31 la prânz ne-am întâlnit cu cel care trebuie să rezolve și aveam toate. Deci, de seara se discutase că fie pe 31, fie luni acuma pe 4, e rezolvată treaba. Ne-am întâlnit pe 31 la prânz. Mi-a zis: gata, treaba este așa și așa. Trebuie să fiți pregătiți luni sau marți cu cheterul (?).
A. Stoian: Am înțeles.
Domnul: Normal că eu am zis când trebuie să fiu. E OK, luni sau marți când îmi spui, ai jumătate. Într-o săptămână, maxim 10 zile, vine restul. S-a supărat foarte tare în momentul ăla. A zis: păi, stai puțin, că ai spus că trei săptămâni. Deja luni sunt trei săptămâni. În momentul ăla s-a ridicat de la masă și a plecat. S-a întors după două ore și a zis: îmi pare rău, mai durează o săptămână, 10 zile pentru că, bine, este adevărat, sunt implicate patru instituții în chestia asta, zice. Mai avem nevoie de scrisori de la încă două instituții. O scrisoare că totul este OK. Bine, treaba este cu scrisori de la instituții și scrisorile trebuie, cum se spune, trebuie unse, știi?
A. Stoian: Da.
Domnul: În momentul ăsta este clar. Deci, eu sunt într-un cerc vicios. Prietenul meu spune: îmi pare rău, am primit jumate, vreau rezultate! Asta este clar. Ei n-o spun, dar este clar că au amânat până acuma toată treaba pentru că știu că nu sunt pregătit.
A. Stoian: Pentru că?
Domnul: Știu că nu sunt pregătit. Știu că nu am decât jumătate.
A. Stoian: Da.
Domnul: Pentru că eu am mers întotdeauna pe… asigurare și jumate cam într-o săptămână, 10 zile. Ei nu. Merg pe ideea că se vrea totul odată și se învârt într-un cerc. Am nevoie să vorbesc cu el, să înțeleagă că asta este! Nu se poate altfel. Și necazul este că pe măsură ce trece timpul devine tot mai greu. Eu am citit și legea lor aici, am văzut cum e treaba și, într-adevăr, sunt niște instituții care fiecare ar trebui să-și dea un aviz într-un fel sau în celălalt și după ce se adună avizele, dacă sunt pentru, pleacă mai departe la președinte, dacă nu sunt pentru, se operează plasarea și gata.
A. Stoian: Am înțeles. Deci, ce înțeleg eu este că în următoarele 10 zile se poate rezolva.
Domnul: Deci, se poate rezolva cu condiția ca eu să am totul aici.
A. Stoian: Ai totul.
Domnul: O să mă plimbe din 10 în 10 zile sau, mă rog, pe cum o fi pentru că eu, conform ultimei discuții cu el, aia dinainte de a spune că jumătate, el mi-a spus, acum vreo trei săptămâni, când mi-a zis: asta a fost acuma, restul vine cam în trei săptămâni.
A. Stoian: OK.
Domnul: Am spus-o eu atunci: domn’e, am ceva acuma, restul în trei săptămâni. Oamenii, uite, că m-au lăsat trei săptămâni, nici n-am rezolvat-o și acuma când au auzit, alaltăieri, că nu sunt gata, mai m-au întins încă 10 zile.“
„02.01.2010, la ora 18:45:08, la postul telefonic se primește următorul mesaj scris de la postul telefonic (mobil, Indonezia): „Nu știu dacă am reușit să mă fac înțeles. Dacă n-am toată motorina în câteva zile, nu pot rezolva nimic. Și fără grijă: eu nu livrez până nu am deja pachetul lângă mine. Vă pup“
04.01.2010, la ora 16:20:47, Alexandru Stoian de la un post telefonic contactează UN DOMN aflat la postul telefonic (Mobil Indonezia):
Interlocutor: Seara bună.
Alexandru Stoian: Tot eu sunt. Hai că nu am putut să mă apropii deloc. E groasă, ce să zic? Da. Am reușit să stăm de vorbă și să-ți transmit niște chestii.
Interlocutor: Așa. Te ascult.
Alexandru Stoian: Ascultă-mă cu atenție: tu ai fost trimis acolo ca să rezolvi o chestie cu alea 3 cisterne, să-l scoți și după care să dai restul de cisterne. Și ceva se întâmplă. Adică nu-i place ce se întâmplă.
Interlocutor: Nu-i place ce se întâmplă?
Alexandru Stoian: Da. Că ai avut sau ai cele 3 cisterne și n-ai reușit să-l scoți până acum și consideră că ceva se întâmplă, ceva neplăcut. Acum, zice așa: dacă consideri că nu poți să faci ceva acolo, putem să aranjăm lucrurile în felul următor. Primești tu cisternele într-un alt cont și trimitem pe cineva să se ocupe de chestia asta. Și ne ocupăm pe urmă de restul. Și de tine, și de tot.
…
Interlocutor: Deci ăsta este mesajul. Fără să fiu pregătit cu toate cisternele, nu există nicio șansă. Unu. Doi, nu mă retrag din chestia asta. Trei, să nu-și facă probleme, să nu ne bănuiască de niciun fel de treabă urâtă. Suntem corecți și cinstiți și așa vom fi până la capătul a tot ceea ce se întâmplă.
Alexandru Stoian: Ok.
Interlocutor: Da? Și în continuare îmi exprim dorința să vorbească el personal cu mine.
Alexandru Stoian: Ok.“
„04.01.2010, la ora 16:30:49, Alexandru Stoian de la un post telefonic contactează UN DOMN aflat la postul telefonic (Mobil Indonezia):
Interlocutor: Da, am uitat ceva important să-ți spun.
Alexandru Stoian: Ascult.
Interlocutor: Deci trebuie să mai știe că avem la nivelul 1 și 2 și celelalte două instituții care sunt implicate și care trebuie să ne dea o scrisoare prin care să-și nege competența ca să-i acopere pe ăștia principali.
Alexandru Stoian: Da.
Interlocutor: Și altcineva decât mine, care sunt sânge, nu poate să facă nimeni treabă. Da?
Alexandru Stoian: Ok, da.“
Virgil Popa intra în arestul poliției indoneziene ca la el acasă
„04.01.2010, la ora 16:53:07, la postul telefonic se primește următorul mesaj scris de la postul telefonic (Mobil Indonezia): Mai am ceva de zis: spune-i te rog că am intrat la el și am vorbit singuri, fără să mă înregistrez și fără să se știe cine sunt. Așa de bine lucram. Să aibă încredere, să dea drumul la cisterne și, oricum, să încerce să vorbească cu mine. Merci.“
„06.01.2010, la ora 12:36:19, la un post telefonic se primește următorul mesaj scris de la postul telefonic (Mobil, Indonezia):
Ziua bună din nou. Cånd am plecat, am avut niște puncte trasate pe care le-am îndeplinit. Nu a fost interogat de nimeni. A refuzat orice contact cu ambasada, deci nici vorbă de deal cu ei. Cooperarea de care s-a zis în presă este în sensul că rămåne la dispoziția pol… Asta pånă cånd dosarul moare încet… De asemenea, nu a fost trimis acasă la urgență și nici nu va fi trimis. Asta este ceea ce am realizat. Și în final procesul de extrădare îl vom cåștiga și nu-l vor mai putea cere în veci. Dar avem nevoie de motorină. Și să nu uite că în toată această lună s-a consumat… Destul de mult. Așa că repet: nimeni nu păcălește pe nimeni. Deci porniți livrările de måine și să aibă încredere în noi că știm ce facem. Numai voi puteți sparge cercul în care suntem. Merci.“
„13.01.2010, la ora 15:49:38, Alexandru Stoian de la un post telefonic este contactat de UN DOMN aflat la postul telefonic (Jakarta), de la care primește următorul SMS: Seara bună. Acum am ieșit dintr-o noua întâlnire. De data asta mi s-a spus clar: totul este pregătit. Fac dovada că am toată motorina și primesc pachetul. E timpul s-o rezolvăm. Nu merge altfel. Nu vor să audă de nicio altă amânare și deja e f. târziu. Încep deja să ne trateze ca neserioși și există riscul să nu mai discute. Și pe mine mă caută poliția pe acasă deja. Și aici se complică treaba cu fiecare zi. Mulțumesc.“
„13.01.2010, la ora 17:48:23, Alexandru Stoian de la un post telefonic ia legătura cu UN DOMN aflat la un post telefonic, cu care poartă următorul dialog:
Domn: Știi, înțelegerea noastră, când noi am plecat de acasă, a fost așa: «du-te, descurcă-te, vezi cum ajungi și eu îți trimit pe cineva blindat cu tot ce ai nevoie acolo». După aceea am vorbit la telefon prima dată, după ce ți-am dat prima dată numărul și mi-a zis așa: «Cât? – Atât, așa, așa. – Nici un fel de problemă! Pleacă cineva spre tine!». După aceea, s-a sucit! Nu mai pleacă, nu se mai poate, l-au oprit, probabil, pe Sorin sau pe cine a oprit, pe aeroport…
Alexandru Stoian: Fără nume!
Domn: … nu știu exact cine a fost! S-a schimbat totul la 180 de grade! Am tras cu mărunțica, cu mărunțica, de de-abia am ajuns! Noi trăim aici din împrumuturi, noi n-am atins banii ăia, n-am atins nici măcar un leu! E cineva care plătește pentru noi și scrie în fiecare zi ce se plătește. Lui îi trebuie bani pentru a sta acolo. Cum să-ți spun? Am plătit ca să aibă și el condiții mai bune, mâncare, să aibă… aia, tot ce trebuie. Deci nu este chiar așa de ușor! Iar el acum vine și-mi spune că am avut o înțelegere și așa. Bun. Eu știu ce și-a dorit el. Mi-aș fi dorit și eu! Pentru că știu că este suspicios și că îi e teamă că e păcălit, știu chestia asta! Mi-aș fi dorit să pot să fac așa. Nu pot, nu se poate! Nu că nu pot eu, nu se poate, astea sunt condițiile! Da?“
„13.01.2010, la ora 18:14:03, Alexandru Stoian de la un post telefonic ia legătura cu UN DOMN aflat la alt post telefonic, cu care poartă următorul dialog:
Alexandru Stoian: Alo! Eu sunt! Uite ce vești am.
Domn: Ia spune!
Alexandru Stoian: Zice așa: că tu, în 48 de ore, o să ai banii. Adică tu, oricum, trebuie să le livrezi în cont banii ăia și să-i dai și conturile și livrează el direct în cont. Și în 48 de ore, îi are și pe ăia, și pe ăia! Practic, îi are pe toți o dată.
Domn: Deci nu există livrare în cont! Banii se dau cash!
Alexandru Stoian:Am înțeles!
Domn: Deci banii sunt scoși cash. Nu-i nici o livrare în cont, măi, oameni buni! Ce Dumnezeu! Suntem la piață, cumpărăm ață?!“
„13.01.2010, la ora 18:36:43, Alexandru Stoian de la un post telefonic ia legătura cu UN DOMN aflat la alt post telefonic, cu care poartă următorul dialog:
…
Alexandru Stoian: Deci marți o să fie cineva acolo, cu jumătatea, și în momentul în care îl scoți, ai și cealaltă jumătate. Fiindcă îți dă coordonatele individului și în momentul ăla se face toată treaba.
Domn: Astăzi este miercuri.
Alexandru Stoian: Da. Deci marți ajunge acolo.
Domn: Da, bun. E și asta o variantă, nu m-am gândit la asta! Este și asta o variantă! Oricum, îmi pare rău că nu vrea să vorbească cu mine, nu știu ce…
Alexandru Stoian: N-are cum! Nu! E timbrul vocal dat în urmărire! Ce vrei să înțelegi mai mult?! Orice vorbă ar fi foarte, foarte riscant.“
„18.01.2010, la ora 17:39:17, Alexandru Stoian de la un postul telefonic la legătura cu un domn, aflat la postul telefonic, Indonezia :
Domn: Alo!
Alexandru Stoian: Alo! Eu sunt.
Domn: Seara bună.
Alexandru Stoian: Seara bună….
…
Alexandru Stoian: Sunt convins. Uite că cisternele au plecat și ce să spun, aștept numai vești bune.
Domn: Să dea Domnul să le avem.
Alexandru Stoian: Vestea finală!
Domn: Am avut o discuție astă seară, mâine dimineață ne vedem, se pare că se cer pregătirile finale și cred că în două, maxim trei zile avem vestea finală.
Alexandru Stoian: OK.
Domn: Suntem, suntem…
Alexandru Stoian: Nu o acceptăm decât pe aia care trebuie.“
Și aici interceptările destinate publicului se opresc în rechizitoriu, dar urmarea o știm cu toții: banii trimiși nu i-au folosit la nimic lui Nicolae Popa, acesta fiind extrădat în România iar justiția a fost servită.
FILMULLLL ???? DEVOALEAZĂ : bogăţiile ŢĂRII au ajuns pe ,, MÂNA ” la ,, actori ” BUNIIII ….!!!!